RO
EN

„Să fim mereu
bucuroși!”

 

 

Print Tipărește
Cuprins
Articolul anterior
Articolul următor

În luna iunie a anului 2011, Înaltpreasfințitul Ștefan Kalaijashvili al Eparhiei de Lentekhi și Tsageri din Georgia a făcut un plerinaj în România. El este păstorul regiunii Tsagerii, locul unde a murit Sfântul Maxim Mărturisitorul.


Să fiți bucuroși tot timpul. Când aveți multe probleme, multe necazuri, încercați să fiți bucuroși. Trebuie să fii bucuros că trăiești în lumea lui Dumnezeu, că ești creat de Dumnezeu, că harul lui Dumnezeu e lângă tine. Dar înțelegerea duhovnicească nu se ivește din senin.

Pentru a putea simți acestea, Dumnezeu a dat rânduit două lucrări ale harului. După cum soarele răsare peste cei păcătoși și peste cei drepți, și cum plouă peste cei păcătoși și peste cei drepți, așa și harul lui Dumnezeu vine peste toți. Pentru cel ce are în suflet mocirlă, harul vine ca lumina și căldura soarelui. La cel care are inima împietrită, vine ca ploaia. Și soarele și ploaia se schimbă, depinde de ce are nevoie omul.

Ce este soarele? Soarele este legea lui Dumnezeu care ne spune: asta fă-o așa, dacă nu faci așa nu o să fie bine. O lege care este datorie pentru fiecare dintre noi, și pentru credincioși, și pentru necredincioși. Dacă cineva nu crede, nu înseamnă că nu există lege. Căci legea lui Dumnezeu nu este ca legile oamenilor. Legea Domnului este valabilă tot timpul. Dar dacă mergem după lege, cine se va mântui? Și atunci Domnul a zis: milă voiesc, iar nu jertfă. Și a dat ploaie, ca noi să putem primi harul în inimile noastre împietrite. Ploaia este milostivirea. Cât de mult am fi noi încărcați de păcate, harul lui Dumnezeu coboară asupra noastră și ne trezește inimile noastre împietrite.

Să ținem minte că harul Domnului este pretutindeni cu noi. Oricât de rău ne-ar fi, Dumnezeu este cu noi; cât de tare ne-am înălța noi, Dumnezeu pe toate le vede și e lângă noi mereu. De aceea să nu cumva să ne înălțăm, să vrem să fim mai sus decât Dumnezeu, căci oricum nu avem cum să ajungem până la El. Dar nici nu trebuie să avem frica aceea că nu putem face nimic bun, că nimic din faptele noastre nu este primit de Dumnezeu. Fiindcă nu noi facem: Dumnezeu face pentru noi. Dacă însă nu avem voința să fie așa, cu adevărat nu putem face nimic.

Mă rog Domnului să lumineze inimile cu soarele Său, cu căldura legii Sale și a fricii de Dumnezeu. Și am nădejde în El că, atunci când o să cad, El o să vină și îmi va spune: milă voiesc, nu jertfă. Și din cauza aceasta eu sunt mereu bucuros. Să dea Dumnezeu ca această bucurie să nu aibă sfârșit. Să dea Dumnezeu ca în fiecare din noi bucuria Domnului să nu dispară niciodată.



Sus