RO
EN

Hristos,
izvorul vieții noastre

Arhim. Melchisedec Velnic,
Starețul Mănăstirii Putna

 

Print Tipărește
Cuprins
Articolul anterior
Articolul următor



În una dintre cântările Slujbei de Înviere se spune că „Hristos este izvorul vieții”. Voi reaminti o parte dintre învățăturile fundamentale, esențiale, ale vieții noastre duhovnicești. Căci numai pe baza acestor învățături putem să Îl avem pe Hristos ca izvor al vieții noastre.

Ne-am născut prin Taina Botezului și-L avem pe Hristos sălășluindu-Se înlăuntrul nostru. De-a lungul timpului, însă, noi am întinat chipul Lui prin păcat. Păcatul își face loc, vrem, nu vrem, prin gânduri, prin cugete, prin privire, prin mișcările noastre, prin toate simțurile. De aceea, avem nevoie de taina cea mare a Sfintei Spovedanii. Fără spovedanie nu putem avea părtășie cu Hristos. Spovedania ne smerește, ne umilește, ne face să ne cunoaștem mai bine, să ne vedem cine suntem cu adevărat. Acolo, în fața duhovnicului, mărturisindu-ne păcatele noastre, Hristos Domnul ne iartă și ne dezleagă. Voi adăuga aici un cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur din Tratatul său despre preoție. El spunea: „Am să-ți mai arăt cât de mare este preoția în Taina Spovedaniei, că Stăpânul ascultă de rob. Pentru că, atunci când preotul zice te iert și te dezleg, Tatăl, în ceruri, iartă și dezleagă, șterge păcatele. Stăpânul ascultă de rob, atât de mare este Taina Spovedaniei”. Mai adaug un cuvânt al unui părinte contemporan, care zicea: „De te-ai supărat cu Dumnezeu, de te-ai certat cu Dumnezeu, ai duhovnic. El te poate împăca cu Dumnezeu. Dar, dacă te-ai supărat cu duhovnicul sau dacă n-ai duhovnic, atunci este greu. Cine te împacă cu Dumnezeu?”. Dacă vrem să Îl avem pe Hristos ca izvor al vieții noastre, avem nevoie de spovedanie. Avem nevoie mai întâi de botez, avem nevoie să ne creștem pruncii în frica lui Dumnezeu și să-i împărtășim. Să nu vă fie frică să-i împărtășiți de mici. Hristos este Viața, este viața noastră. El vine și Se sălășluiește întru noi și Se face una cu noi, atunci când noi ne plecăm smeriți înaintea Lui.

Să nu așteptăm numai cele patru posturi din cursul anului, ci, ori de câte ori simțim nevoia, să mergem la duhovnic, să ne mărturisim păcatele, să luăm dezlegare, să ne curățim, să intrăm din nou în baia botezului. Căci Taina Sfintei Spovedanii, a mărturisirii, este botezul cel nou; este apa care curăță sufletele, botezul pocăinței, botezul lacrimilor, prin care noi renaștem la viața cea întru Hristos și, în felul acesta, Hristos este izvor al vieții noastre. Dacă vrem ceva mai bun de la Dumnezeu, dacă vrem să renaștem la o nouă viață, dacă vrem ca neamul nostru să-și revină, să se oprească din povârnișul pe care a luat-o cumva la vale, trebuie să ne alegem duhovnici, să ne spovedim, să punem punct păcatului. Să ne trezim din bezmeticia în care suntem, din amorțirea, din adormirea sufletească în care ne-a prins păcatul. Căci de 20 de ani, de la Revoluție încoace, păcatul și-a făcut loc și este chiar legiferat. Să le spunem celor în drept că nu avem nevoie de pornografie, că nu avem nevoie de prostituție, că nu avem nevoie de legi care să faciliteze păcatele despre care rușine este a și grăi, păcatele împotriva firii și toate celelalte pe care le vedem în țara noastră.

Vrem ceva nou? Să punem punct la toate acestea! Și fiecare, acolo unde este, să fie cu tragere de inimă, să fie cu frică de Dumnezeu și să nu accepte compromisul sub nicio formă. Nici compromisul moral, nici compromisul social, nici compromisul politic, absolut sub nicio formă, dacă vrem ceva nou și dacă vrem ca această societate să se schimbe cu ceva. Fără Dumnezeu, fără rugăciune, fără biserică, fără Taine, fără Taina Spovedaniei și fără Taina Împărtășaniei nu putem porni la drum. Să nu-i cerem cutăruia sau cutăruia, primarului, sau conducătorului, sau guvernatorului, să nu le cerem lor să se schimbe. Nu! Ci cu mine însumi să încep să schimb ceva. Eu să devin lumină, eu să nu mai fiu corupt, eu să nu accept fărădelegile, eu să fiu demn, eu să fiu cu frică de Dumnezeu, eu să arăt lumii că trebuie, că vreau să-L am pe Hristos și că vreau să fiu cu adevărat român. Suntem lângă mormântul celui mai mare român, al Slăvitului Voievod Ștefan. Fără ochii ațintiți asupra strămoșilor, fără valorile strămoșești, fără a ne cunoaște istoria, fără o trezire a conștiinței noastre naționale, nu se poate realiza nimic.

De aceea, luând aminte la toate acestea, haideți să schimbăm ceva. Într-un cuvânt, să fim demni acolo unde este chemat fiecare dintre noi. Facă Bunul Dumnezeu ca aceste cuvinte să meargă la inima noastră, a tuturor, și să plecăm de aici, de la mormântul Marelui Ștefan, în această noapte mântuitoare a Învierii, hotărâți să schimbăm ceva înlăuntrul nostru, să ne înnoim pe noi, căci Hristos pentru aceasta a venit.

Din cuvântul rostit în noaptea de Înviere a anului 2011



Sus