RO
EN

Zavesa Adormirii Maicii Domnului, 5 mai 1485

Zavesa Adormirii Maicii Domnului
Broderie cu fir de aur, argint și mătase colorată pe un fond inițial de mătase albastră. Vechiul fond se mai păstrează în chenare și între literele de la inscripție. Restaurări parțiale.

Dimensiuni: în. 127 X 131 cm.

Proveniență: dăruită de Ștefan cel Mare Mănăstirii Putna, în atelierele căreia a fost executată.

Istoric: a figurat în: Exposition de L'Art Roumain ancien et moderne. Au Musee du Jeu de Paume, Paris du 25 Mai - I -er Aout 1925 (cat. 57). De aici expoziția a fost itinerată, într-o formă mai restrânsă, la Geneva, unde a fost deschisă în ziua de 18 septembrie 1925, la Muzeul Rath; La Roumanie ă Exposition Universelle et Internationale de Bruxelles, 1935; Expoziția Ștefan cel Mare și epoca sa. 500 de ani de la înscăunare (12 aprilie 1457 - 12 aprilie 1957), organizată la Muzeul de artă al R.P.R., București, 1957.

Tema iconografică ilustrează Adormirea Maicii Domnului, fiind coincidentă, așadar, cu hramul Mănăstirii Putna. Plasată într-un decor arhitectonic, reprezentând ziduri crenelate și edificii cu acoperișuri roșii, de țiglă, inspirate poate, chiar de zidurile și edificiile ctitoriei Iui Ștefan cel Mare, compoziția se desfășoară în jurul unui catafalc somptuos, pe care este așezată Fecioara Măria, înveșmântată în maforion de aur și tunică lungă de culoare castanie, cu brațele încrucișate pe piept și cu aureolă în jurul capului, sprijinit pe o pernă roșie, brodată și ea tot cu fir de aur. La registrul superior, sub un arc ogival, sugerând cadrul unei uși de biserică, Iisus, înveșmântat în aur și cu nimb cruciger în jurul capului, primește sufletul mamei Sale, reprezentat în chip de prunc, pe brațul stâng al acestuia, în același cadru, patru îngeri inturează persoana Mântuitorului, iar deasupra capului Său plutește un heruvim sub aripele căruia sunt înscrise inițialele numelui Iisus Hristos. Tot la registrul superior, paralel cu chenarul, o inscripție slavonă, brodată cu fir de aur, indică titlul scenei: Adormirea Precistei. De o parte și de alta a catafalcului, sunt figurați cei doisprezece apostoli, înfășurați în largi mantii de aur. În fruntea grupului de la capul Fecioarei se află Petru, care tămâiază dintr-o cădelniță de factură gotică, sugerând-o pe cea dăruită de Ștefan cel Mare Mănăstirii Putna la 1470.

Dincolo de apostoli, proiectați direct pe fundalul zidurilor, apar doi evangheliști la stânga și doi la dreapta, purtând veșminte roșii și verzi, cu omofoare argintii peste ele, cu aureole în jurul capetelor și cu evanghelii voluminoase în mâini. Figurile lor, ca și ale apostolilor, sunt grave și îndurerate, exprimând o mare distincție spirituală. La registrul inferior, pe fondul țesăturii roșii care drapează catafalcul, arhanghelul Mihail retează, cu „sabia cea nematerială a izbândirii lui Dumnezeu”, brațele necredinciosului Atonie - menționat uneori și cu numele de Jephonia - pentru ca tulburase atmosfera de adâncă pioșenie, rostind vorbe de ocară și încercând să răstoarne catafalcul cu trupul „adormit” al Fecioarei. Tradiția spune că mâinile sale au rămas prinse de marginea năsăliei și că ulterior i-au fost lipite, intacte, la loc, minune care l-ar fi convertit pe necredincios la credința creștină. De jur împrejurul compoziției se desfășoară chenarul marginal. Pe latura de jos a acestuia este brodată cu fir de aur subțire pe fond albastru original pisania votivă în limba slavonă, iar pe celelalte trei laturi sunt brodați, tot în fir de aur, vreji cu palmete și semipalmete. În fiecare colț este brodată câte o rozetă argintie.

Inscripții: „Această zavesă a făcut-o Io Ștefan voievod, cu mila lui Dumnezeu domn al Țării Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, în Mănăstirea de la Putna, în anul 6993 (=1485), mai 5”.

Observații: Dimitrie Dan lecturează eronat anul din inscripție, transcriind 6992 (= 1484), în loc de 6993 (= 1485), iar Maria Ana Musicescu afirmă că această zavesă este „lucrată din porunca lui Ștefan cel Mare și a fiului său Bogdan”, nu a lui Ștefan cel Mare „fiul lui Bogdan”. În sfârșit, T. D. Ștefănescu presupune, pe baza unor observații critice, că zavesa aceasta ar fi, de fapt, copia unui model mai vechi, dispărut în incendiul Mănăstirii Putna, din 15 martie 1484, dată după care „s-a pornit în grabă reconstrucția și s-au executat copii după broderiile pierdute ori avariate”.

Sus