RO
EN

Triptic Deisis

Sec. XV

Pictură în tempera pe lemn.

Dimensiuni: 25 X 65 cm.; 25 X 21 cm. - pentru fiecare panou.

Proveniență: conform tradiției, acest triptic i-a aparținut lui Ștefan cel Mare, care l-ar fi primit în dar de la soția sa Evdochia.

Istoric: a figurat în. Exposition de L'Ari Roumain ancien et moderne. Au Musee du Jeu de Paume, Paris, 25 Mai - I-er Aout, 1925. De aici expoziția a fost itinerată, într-o formă mai restrânsă, la Geneva, unde a fost deschisă în ziua de 18 septembrie 1925, la Muzeul Rath; La Roumanie ă l'Exposltion Universelle et Internationale de Bruxelles, 1935; Expoziția Ștefan cel Mare și epoca sa - 500 de ani de la înscăunare (12 aprilie 1457 - 12 aprilie 1957), organizată la Muzeul de artă al R. P.R., București, 1957.

Reprezentarea lui Iisus alături de Fecioara Maria și Ioan Botezătorul, într-o operă de artă religioasă, se numește - cu un termen consacrat - Deisis. În asemenea scene, Mântuitorul este transfigurat ca învățător sau ca judecător al lumii, pentru păcatele căreia îi imploră clemența Maica Domnului și Sfântul Ioan. Astfel trebuie înțeles și tripticul acesta de la Mănăstirea Putna, care compune un Deisis nu numai prin simpla prezență a personajelor menționate, ci și prin corespondența dintre ele, relevantă în atitudinile, expresiile și gesturile lor, toate la un loc, concurând la adâncirea semnificației amintite. Cele trei panouri, în care apar busturile lui Iisus, al Mariei și al lui Ioan, sunt legate între ele prin câte două balamale metalice care permit închiderea lor într-o cutie, tot metalică, suprapunându-se succesiv, ca un pliant, de la dreapta spre stingă.

Panoul central este dominat de figura lui Iisus, tratat frontal, în chip de învățător, binecuvântând cu mâna dreaptă, iar cu cea stingă susținând o evanghelie deschisă, în paginile căreia se deslușește un text slavonesc, scris cu litere de aur, alcătuit din trei versete disparate ale Evanghelistului Ioan: „Dumnezeu așa a iubit lumea, înoit pe fiul său cel unul născut l-a dat, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viață veșnică. Cel care mă urăște pe mine urăște și pe Tatăl Meu. Iar Eu și Tatăl Meu una suntem” (Ioan 3/16; 15/23; 10/30).

Chipul lui Iisus este zugrăvit în brunuri dense, învăluitoare și diferit nuanțate, conferind imaginii căldură și consistență picturală. Tunica sa este roșie, împodobită cu o bordură brodată și cu pietre prețioase la partea superioară, iar mantia fastuoasă care îl acoperă bate în reflexe verzi și roșietice, ambele vesminte având pliseurile sugerate în linii de aur prin care întregul ansamblu dobândește remarcabile prețiozități cromatice. La dreapta lui Iisus este zugrăvit bustul Mariei, iar la stânga al lui Ioan Botezătorul, amândouă fiind reprezentate din profil trei sferturi, cu capetele înclinate și cu mâinile întinse în semn de adorare și de rugă îndurătoare către Mântuitor. Aceleași brunuri consistente, cu umbre adânci, domină și figurile lor. Maforionul roșu al Mariei, ca și mantia verzuie a lui Ioan sunt drapate somptuos în dungi de aur, trasate cu sensibilitate și cu o migală de caligraf.

Fondurile celor trei panouri, în ambianța cărora se înscriu armonios personajele, sunt placate cu aur, peste care s-a aplicat o decorație florală, executată în argint aurit, cizelat și filigranat, încrustat cu emailuri verzi și albastre, în aceeași tehnică sunt realizate și aureolele personajelor, care apar însă mult mai reliefate și au în plus câte trei caboșoane pătrate, în cazul Mariei și al lui Ioan, și șapte caboșoane pătrate și circulare în cazul lui Iisus. La stânga și la dreapta fiecărei aureole se află câte un buton circular, turnat în email albastru, pe care sunt monogramate numele figurilor reprezentate. Fiecare icoană este încadrată, la rândul ei, în chenare de argint, decorate cu stilizări vegetale, executate în tehnica au repousse.

Operă de rară frumusețe artistică, bine conservată, despre acest triptic tradiția spune că era purtat de Ștefan cel Mare, la oblâncul șeii, în toate campaniile sale și că înaintea bătăliilor sau în alte împrejurări de cumpănă, duhovnicul marelui voievod - arhimandritul Amfilohie Șendrea - îl deschidea și oficia scurte ceremonii religioase, adecvate momentului. Preluând aceste tradiții populare, Mihail Sadoveanu evocă asemenea momente în monumentalul său roman istoric Frații Jderi. Tradiția mai spune, de asemenea, că, înainte de a muri, Ștefan cel Mare a menit prețiosul triptic Mănăstirii Putna și că la moartea sa acesta i-a fost așezat pe piept, însoțindu-l până în clipa înmormântării.

Observații: cu privire la proveniența, factura și datarea acestei opere, opiniile celor mai reputați cercetători români sunt, întrucâtva, divergente, așa cum se poate constata din scurtele extrase înserate în bibliografie.

Sus