Tetraevanghelul lui Ioan Banilovschii
Prima jumătate a sec. XVII
Dimensiuni: manuscrisul 27 X 19 cm.; scoarțele 28,5 X 20,5 cm,
Proveniență: necunoscută.
Tetraevanghelul slavon, supranumit „al preotului Ioan Banilovschii”, conține 163 de file, scrise de copiști diferiți, într-o semiuncială mozaicată, așternută parcimonios pe hârtie groasă, vărgată și filigranată cu diverse mărci - coroane, capete de cai, arbalete, siluete de brazi - care trădează proveniența acesteia din surse și epoci diferite.
Pe fiecare pagină curentă sunt scrise câte 25 de rânduri cu cerneală neagră, iar la subsolul acestora apar frecvent multiple indicații tipiconale scrise cu cerneală roșie. Capitalele titlurilor de Evanghelii, unele rânduri, cuvinte și majuscule din text, precum și toate tiacealele sunt scrise, de asemenea, cu cerneală roșie. Inițialele, ornate cu împletituri, sunt trasate în cerneluri policrome, roșii, verzi, albastre și aurii, ca și cercurile înlănțuite, împletiturile și stilizările florale din care se constituie frontispiciile ale căror aspecte sunt cvasimodeste.
Manuscrisul este legat, probabil în secolul al XVIII-lea, cu scoarțe de lemn îmbrăcate în piele. Pe prima copertă, la mijloc, este gravată scena Răstignirii încadrată de figurile celor patru Evangheliști, imprimate în tot atâtea medalioane ovale. Pe coperta din spate sunt prinse închizătorile metalice ale cărții.
Inscripții și însemnări: la sfârșitul manuscrisului, pe fila 160, se află o notiță foarte laconică în limba slavonă: „Smeritul preot Ioan Banilovschii”. Pe reversul primei scoarțe, o însemnare gospodărească în limba română aduce unele informații privitoare Ia circulația cărții.
Observații: pornind de la unele similitudini ale acestui manuscris cu Apostolul lui Pan Ștefan ot Volovăț, între care ar exista „o înrudire de autor și vecinătate de timp”, Paulin Popescu sugerează datarea Tetraevanghelului smeritului preot Ioan Banilovschii către începutul secolului al XVII-lea.