RO
EN

Rucavițe

Rucavițele sau mânecuțele sunt accesorii ale stiharului menite să-i strângă mânecile prea largi, la partea inferioară, pentru a nu stânjeni mișcările oficiantului în timpul efectuării anumitor servicii religioase. Ele se atașează la mânecile acestuia - ca niște manșete - cu ajutorul unui șnur petrecut printr-o succesiune de cheutori. Numele rucavițelor derivă din slavonescul rîkawța, care înseamnă mânecuță și se confecționează din diferite țesături, brodate cu fir de aur, de argint și de mătase colorată, în cazuri excepționale, piesele sunt împodobite și cu mărgăritare sau alte pietre scumpe.

Cunoscute și sub denumirea grecească de epimanikia, care desemnează modul lor de îmbrăcare pe deasupra mânecilor rucavițele au, îndeobște, ca temă iconografică, scena Bunei Vestiri, cele două personaje ale compoziției fiind brodate împreună sau separat, adică arhanghelul Gavriil pe o mânecuță și Fecioara Maria pe cealaltă. Poarte frecvent însă, aceste accesorii vestimentare sunt decorate numai cu simple motive florale și cu semnul crucii.

Obârșia rucavițelor nu este pe deplin lămurită. Se știe totuși că multă vreme au fost purtate numai de împărații bizantini, care se considerau stăpâni absoluți ai statului și ai bisericii. Prin secolul al XII-lea au dobândit dreptul la această distincție și patriarhii, iar după ei și episcopii. Din secolul al XVII-lea, rucavițele sunt purtate, ca și stiharul, de toate treptele ierarhiei clericale, simbolizând întotdeauna puterea divină care îl învrednicește pe slujitorul bisericesc să oficieze serviciul religios. Ele amintesc, totodată, de legăturile care au curmat mâinile Mântuitorului, când oamenii lui Pilat și ai Caiafei l-au prins și l-au legat, deferindu-l acestora spre judecare.

În decorarea mânecuțelor sau rucavițelor, arta broderiei medievale românești a atins, adeseori, înalte trepte de măiestrie compozițională și cromatică. Sunt cunoscute și apreciate în acest sens mânecuțele de la Muzeul de artă al Republicii, care datează din primii ani ai secolului al XVI-lea și provin de la Mănăstirea Bistrița, din Oltenia; mânecuțele de la Putna, datând, de asemenea, din secolul al XVI-lea, precum și cele din colecția Muzeului de artă brâncovenească de la Mogoșoaia, lucrate în anul 1699 la Mănăstirea Cotroceni.


Rucaviță, sec. XV-XVI

Broderie cu fir de aur, argint, mătase colorată și perle pe un suport de mătase albastră, căptușită cu pânză neagră. Fond brodat în fir de aur.

Dimensiuni: 19 X 26 cm.

Proveniență: necunoscută.

Pe mânecuța de formă dreptunghiulară, este brodată cu fir de aur, de argint și de mătase colorată scena Bunei Vestiri. Cele două personaj sunt reprezentate în plina figură, Maica Domnului aflându-se în partea dreaptă și arhanghelul Gavriil în partea stângă. Siluetele lor sunt proiectate pe un fundal arhitectonic, sugerând sumar Nazarethul prin două turnuri circulare plasate în spatele Fecioarei și printr-un turn rectangular, cu acoperișul în două pante, plasat în spatele arhanghelului. La mijloc, între protagoniștii scenei, se înalță pomul simbolic al vieții, iar deasupra acestuia este brodată cu fir auriu, inscripția liturgică, în limba slavonă: Blagoveștenie bogorodițe (= Buna Vestire). Fecioara stă în picioare pe o carpetă, iar la spatele ei se află jilțul de pe care tocmai s-a ridicat pentru a-1 întâmpina pe solul Bunei Vestiri. Este înveșmântată cu o tunică albastră și cu o mantie de aur. În fața sa, fandează ușor arhanghelul Gavriil, binecuvântând-o cu mâna dreaptă; în mina stingă el ține toiagul înflorit sub formă de crin, simbolizând nevinovăția, castitatea. Pe sub mantia largă, de aur, arhanghelul poartă un vesmânt brodat în fir de argint. Tot în fir de argint sunt brodate și aripile sale. Ambele personaje au aureole cusute cu fir și conturate cu perle, iar mai sus de ele sunt indicate numele lor cu inițiale slavone, pentru arhanghelul Gavriil, și cu inițiale grecești pentru Maica Domnului.

Observații: Orest Tafrali afirmă că această rucaviță este din timpul lui Ștefan cel Mare. La fel se menționează și în inventarele Mănăstirii Putna. Ținând seama de asemănările stilistice și tehnice ale acestei piese cu broderii similare din epoca marelui voievod, aserțiunea pare a fi întemeiată.


Rucaviță, sec. XVI



Broderie cu fir de aur, argint, mătase colorată și perle. Fond brodat în fir de aur.

Proveniență: necunoscută.

Pe una din mânecuțele de formă trapezoidală, este brodată cu fir de aur imaginea Maicii Domnului, iar pe cealaltă imaginea arhanghelului Gavriil. Siluetele lor sunt proiectate pe un fundal floral. Veșmintele sunt brodate cu fir de aur și argint iar figurile sunt bordate cu perle.

Sus