RO
EN

Pomelnice

Numite uneori și prothesis, diptice sau sinodice, pomelnicele sunt documente religioase dependente în mod nemijlocit de ritualul pomenirii morților în cadrul cultului creștin ortodox, în funcție însă de epocile și locurile în care au fost scrise, în funcție de rangurile și faptele celor pomeniți, de relațiile dintre ei și de evenimentele în care au fost implicați aceștia, pomelnicele sunt, totodată, și importante surse de informații istorice, după cum, în funcție de modul în care au fost realizate, de podoabele și decorațiile pe care le conțin, ele pot fi luate în considerație, adeseori, și ca opere de artă. În practica ritualului ortodox se disting două categorii de pomelnice: ctitoricești și de familie. Indiferent de apartenența la o categorie sau alta, în esență, pomelnicele sunt liste de persoane sau personalități decedate, adnotate uneori cu succinte mențiuni privind anii de viața și locurile lor de baștină, rangurile sociale pe care le-au avut și meritele pentru care sunt pomenite în cadrul slujbelor religioase dintr-o biserică sau alta.

În mod frecvent, motivația pomenirii vizează direct mai ales aportul adus de cei pomeniți la ctitorirea și înzestrarea bisericii în care - ipso facto - li se face pomenirea. „... și vă nevoiți zioa și noaptea rugându-vă pentru sufletele acelor răposați, fericiților ctitori, credincioșilor domni, patriarhilor, mitropoliților, episcopilor și tuturor pravoslavnicilor creștini, carii după vremi au miluit și au înnoit acea sfântă mănăstire domnească, ale cărora numele s-au scris întru această carte ce să numește Prothesis, adică Pomelnic”, spune mitropolitul Iacov Putneanul în Cuvânt către părinții Sfintei Mănăstiri a Putnii care prefațează Pomelnicul scris aici de ieromonahul Natanail Dreteanul în anul 1756.

Alături de cei direct implicați însă, figurează, nu rareori, și strămoșii acestora, părinții, frații și surorile, potrivit formulei consacrate, „cu tot neamul lor”, în Pomelnicul Mănăstirii Bistrița, bunăoară, pe lângă principalii ctitori ai așezămintelor de aici - Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare, Petru Rareș și Alexandru Lăpușneanu - sunt pomeniți, după cum se știe, și ceilalți „binecinstitori domni ai țării Moldovlahiei”, de la Bogdan (1359) până la Ștefan Rareș (1550 - 1552), „împreună cu doamnele, membrii familiei, marii cnezi ai Moscovei cu familia lor și unii domni munteni, precum și rudele de la Mangop ale lui Ștefan cel Mare”, ceea ce, desigur, lărgește considerabil interesul pentru un asemenea document.

În patrimoniul cultural al țării noastre s-au păstrat numeroase pomelnice, mai vechi sau mai noi, ctitoricești sau de familie, scrise pe materiale și în forme dintre cele mai variate: direct pe zidurile interioare ale unor biserici; pe suporturi metalice sau de lemn, sculptate, pictate și îmbinate ca diptice sau triptice; pe cartoane și plăci de marmură, dreptunghiulare, pătrate sau de alte forme; pe foi de pergament și de hârtie, alcătuite ca rotuluși sau cărți etc..

La Mănăstirea Putna sunt expuse două pomelnice confecționate din lemn, sub formă de triptice și două din hârtie, legate sub formă de cărți, toate datând din secolul al XVIII-lea. Primele două provin de la Sihăstria Putnei și sunt foarte modeste atât ca realizare artistică și proporții, cât și ca sursă documentară. Unul din ele, și anume cel mai mic, este scris combinat, în slavă și română, iar celălalt numai în română cu litere chirilice.

Mai importante, din toate punctele de vedere, sunt cele două pomelnice legate în volume, din care unul a fost alcătuit, de asemenea, la Sihăstria Putnei, iar altul chiar la Putna. Ambele sunt scrise în limba română, cu litere chirilice și se remarcă prin decorațiile lor bogate, dar și prin unele informații interesante pe care ni le furnizează despre viața și slujitorii celor două locașuri, în special despre mitropolitul Iacov Putneanul, marele cărturar și patriot român din veacul al XVIII-lea, cel de-al treilea ctitor al Mănăstirii Putna și inițiatorul - printre multe altele - al Pomelnicului care s-a scris aici.

Pomelnicul Sihăstriei Putnei scris de ieroschimonahul Natan, 1768

Dimensiuni: manuscrisul 33 X 21 cm.; scoarțele 34 X 22 cm.

Proveniență: scris de ieroschimonahul Natan la Sihăstria Putnei, de unde este adus la Mănăstirea Putna, în anul 1785, cu prilejul desființării acestui schit.

Manuscris românesc, format mare, in-folio, caligrafiat cu cerneală neagră și roșie, în scriere chirilică, pe hârtie groasă, vărgată și filigranată cu mai multe mărci: o stemă cu o coroană princiară deasupra, o altă stemă cu o pasăre în vârful unei coloane așezată între două aripi desfăcute, o criptogramă sinusoidală și două monograme A. M. Cartea are 52 de file din care primele două și ultimele douăsprezece sunt complet goale. Filele 3 - 40 au chenare marginale dreptunghiulare, decorate cu stilizări vegetale viu colorate. În interiorul primului chenar este scris titlul pomelnicului cu toate lămuririle unei ample și veritabile pisanii: „Sinodic sau pomeainic al fericiților și pururea pomeniților ctitorilor, făcătorilor de bine și ajutătorilor și împodobitorilor și miluiturilor sfintei Sihăstrii a Putnei, unde easte hramul Buna Vestire a Preasfintei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu și Pururea Fecioarei Marii. Care pomealnic, acum, întru acest chip s-au făcut în zilele prealuminatului domn și oblăduitorului a toată Țara Moldovei, Io Ioan Grigorie Calimah voievod întru a doua domnie a Măriei Sale, fiind mitropolit țării preosfinția sa chir Gavriil, unchiu mare fiind Măriei sale. Iară episcop Rădăuților fiind preosfinția sa chir Dositei. Și s-au scris cu toată oserdia și silința a preacuviosului părinte ieroschimonah, chir Sila, stareț fiind și nacialnic aceștii sfinte Săhăstrii, de smeritul ieroschimonah Natan, fiu al aceștii sfinte Săhăstrii. La anii de la strămoșul nostru Adam 7276, iară de la Mântuitorul nostru Iisus Hristos 1768”. În al doilea chenar sunt scrise aceleași versuri moralizatoare pe care le-am întâlnit și în Pomelnicul Mănăstirii Putna, dar cu alt titlu acum și anume: „Cuvânt făcut și tocmit pe stihuri poeticești în versuri, pentru viața ticălosului a fieștecare om întru această lume”. În următoarele șapte chenare este scris un „Cuvînt înainte cătră toți pravoslavnicii creștini, fii sfintei besearici Răsăritului”, apoi un avertisment adresat tuturor acelora care ar fi ispitiți să-și scrie numele în acest pomelnic fără blagoslovenia starețului, după care se trece la pomelnicul propriu-zis, structurat pe trepte ierarhice, adică: pomelnicul domnesc, pomelnicul arhiereilor, al părinților, al blagorodnicilor marilor boieri, al boierilor mazili, al negoțătorilor, cel de obște al tuturor pravoslavnicilor creștini și, în sfârșit, cel al poslușnicilor (= slujitorilor) mireni.

Manuscrisul este legat în piele maro mozaicată, ștanțată pe ambele scoarțe cu chenare florale aurite și argintate. Pe prima copertă, la mijloc, este imprimată, într-un medalion ogival, figura lui Iisus în nimb de raze, iar pe coperta a doua, într-un medalion identic, Nașterea Domnului, ambele reprezentări fiind aurite.

Inscripții și însemnări: pe prima filă a Pomelnicului părinților, în coloana din stingă, întâlnim numele ieroschimonahului Natan, sub care se menționează: „Acesta au scris acest pomealnic”, iar în dreptul său, în coloana din dreapta, se adaugă: „Acesta au răposat vlet 1784, decembrie 26”.

Pomelnic confecționat din lemn

Sub formă de triptic, provenit de la Sihăstria Putnei, datând din secolul al XVIII-lea.

Pomelnic confecționat din lemn

Sub formă de triptic, provenit de la Sihăstria Putnei, datând din secolul al XVIII-lea.

Sus