Pogorârea la iad
1566
Pictură în tempera pe lemn. Ferecătură în argint aurit.
Dimensiuni: 52 X 44 cm.
Proveniență: de la arhimandritul Spiridon din Putna.
Istoric: a figurat în Exposition de L'Art Roumain ancien et moderne Au Musee du Jeu de Paume, Paris, 25 Mai - I-er Aout 1925 (cat. 19). De aici expoziția a fost itinerată, într-o formă mai restrânsă, la
Geneva, unde a fost deschisă în ziua de 18 septembrie 1925, la Muzeul Rath; La Roumanie â l'Exposition Vniverselle et Internaționale de Bruxelles, 1935.
Icoana reprezintă Coborîrea lui Iisus la iad, episod biblic cunoscut și sub denumirea de Anastasis sau învierea. Intr-o mandorlă centrală, de culoare brană, Mântuitorul răspândește în jurul său raze de aur. El ține în mâna stingă o cruce înaltă cu trei brațe și calcă peste porțile iadului care s-au risipit la apariția Sa. Către colțul din stânga, jos, se află Adam, îngenunchiat, căruia Iisus îi dă mâna pentru a-l scoate din mormânt. În partea opusă, de asemenea în genunchi, Eva așteaptă smerită același gest salvator. Sub lespedea pe care stă ea, o friză de capete simbolizează sufletele oamenilor în adăstarea mântuirii. Organizată simetric, compoziția mai cuprinde, în spatele Evei și la stânga lui Iisus, un grup de patriarhi din Vechiul Testament, iar în spatele lui Adam și la dreapta Mântuitorului, un alt grup de personaje biblice, între care se disting Ioan Botezătorul și regii prooroci David și Solomon. Cel din urmă ține în mâna dreaptă un rotulus care conține un text în limba română, scris cu litere chirilice, semnificând una din propriile sale Pilde: „înțelepciunea au zidit sie-și casă”.
Toate personajele au nimburi de argint aurit, cu excepția patriarhilor din stânga lui Iisus, care n-au avut niciodată, și a lui Iisus însuși, care a avut cândva, dar în prezent nu-l mai are. Fragmentar, icoana este ferecată la partea superioară în plăci de argint aurit, decorate cu stilizări florale executate prin ciocănire, incizare și cizelare. Pe una din aceste plăci, deasupra Mântuitorului, este înscrisă cu litere chirilice, denumirea slavonă a icoanei: Văscresenie (= Învierea).
În aceeași tehnică și cu aceleași motive decorative a fost realizat și chenarul de argint aurit dinspre interiorul ramei, pe a cărui latură de jos este înscrisă, prin ciocănire, inscripția votivă. Restul ramei, vizibil în prezent, este alcătuit din fâșii de argint aurit, lise, peste care, probabil, au fost aplicate inițial unele elemente decorative, pierdute cu timpul, după cum se poate deduce din numeroasele urme de cuie rămase pe suprafața lor.
Inscripții și însemnări: pe latura de jos a ramei, în limba slavonă, cu litere chirilice: „Această icoană a fost ferecată de arhimandritul Spiridon de la Putna în anul 7074 (= 1566)”.
Observații: a fost restaurată, parțial și vicios, la o dată nedeterminată.