Omofoare

Omoforul este una din componentele caracteristice ale odăjdiilor arhiereşti, constituind semnul distinctiv al funcţiei episcopale. Denumirea sa este de origine grecească şi desemnează menirea acestui însemn de a fi purtat pe umeri, dar piesa însăşi, ca ornat liturgic, îşi are obârşia nu în vreunul din veşmintele greceşti, ci în vechiul pallium roman, adică în acea eşarfă pe care patricienii Cetăţii eterne o purtau, cu prilejul diverselor solemnităţi, petrecută în diagonală peste umeri şi pe deasupra togii sau paenulei. În amintirea vechiului său prototip roman, la catolici, obiectul poartă şi astăzi denumirea de pallium - deşi funcţionalitatea lui este cu totul alta - şi se confecţionează numai din lâna acelor miei pe care papa însuşi i-a sfinţit, special pentru aceasta, în ziua sfintei Agnes.

Ca vesmânt sacerdotal specific cultului creştin - ortodox, omoforul se confecţionează dintr-o fâşie de ţesătură scumpă, catifea de mătase ori stofă de lână, lungă de circa 3,50 - 4,00 metri şi lată de 20 - 30 de centimetri, pe care se brodează, cu fir de aur, de argint şi de mătase colorată, semnul crucii, imaginea mielului mistic, precum şi diferite scene biblice, mai cu seamă din viaţa lui Iisus.

Culorile şi temele iconografice ale omofoarelor sunt variabile în funcţie de caracterul slujbelor pe care urmează să le oficieze arhiereii: naştere, botez, cununie, înmormântare, înviere etc. De regulă, însă, când este figurat mielul mistic, acesta apare obligatoriu în zona superioară a părţii care se petrece pe la spate, amintind astfel credincioşilor de cunoscuta parabolă a oii rătăcite pe care Mântuitorul a purtat-o în spate pentru a o aduce la calea cea dreaptă.

Îmbrăcat peste sacos, cu un capăt pe piept şi cu celălalt pe spate, ambele în cădere liberă de pe umeri, omoforul simbolizează, totodată, şi crucea purtată de Iisus în timpul calvarului.

Prin măiestria cu care au fost brodate motivele decorative, semnele simbolice sau micile compoziţii, religioase de pe ele, unele omofoare au dobândit atributele incontestabile ale operei de artă. Cel mai vechi şi cel mai frumos dintre cele care s-au păstrat până în zilele noastre este omoforul de la Putna, datând din ultimii ani ai domniei lui Ştefan cel Mare.


Sus