RO
EN

Omofoare

Omoforul este una din componentele caracteristice ale odăjdiilor arhierești, constituind semnul distinctiv al funcției episcopale. Denumirea sa este de origine grecească și desemnează menirea acestui însemn de a fi purtat pe umeri, dar piesa însăși, ca ornat liturgic, își are obârșia nu în vreunul din veșmintele grecești, ci în vechiul pallium roman, adică în acea eșarfă pe care patricienii Cetății eterne o purtau, cu prilejul diverselor solemnități, petrecută în diagonală peste umeri și pe deasupra togii sau paenulei. În amintirea vechiului său prototip roman, la catolici, obiectul poartă și astăzi denumirea de pallium - deși funcționalitatea lui este cu totul alta - și se confecționează numai din lâna acelor miei pe care papa însuși i-a sfințit, special pentru aceasta, în ziua sfintei Agnes.

Ca vesmânt sacerdotal specific cultului creștin - ortodox, omoforul se confecționează dintr-o fâșie de țesătură scumpă, catifea de mătase ori stofă de lână, lungă de circa 3,50 - 4,00 metri și lată de 20 - 30 de centimetri, pe care se brodează, cu fir de aur, de argint și de mătase colorată, semnul crucii, imaginea mielului mistic, precum și diferite scene biblice, mai cu seamă din viața lui Iisus.

Culorile și temele iconografice ale omofoarelor sunt variabile în funcție de caracterul slujbelor pe care urmează să le oficieze arhiereii: naștere, botez, cununie, înmormântare, înviere etc. De regulă, însă, când este figurat mielul mistic, acesta apare obligatoriu în zona superioară a părții care se petrece pe la spate, amintind astfel credincioșilor de cunoscuta parabolă a oii rătăcite pe care Mântuitorul a purtat-o în spate pentru a o aduce la calea cea dreaptă.

Îmbrăcat peste sacos, cu un capăt pe piept și cu celălalt pe spate, ambele în cădere liberă de pe umeri, omoforul simbolizează, totodată, și crucea purtată de Iisus în timpul calvarului.

Prin măiestria cu care au fost brodate motivele decorative, semnele simbolice sau micile compoziții, religioase de pe ele, unele omofoare au dobândit atributele incontestabile ale operei de artă. Cel mai vechi și cel mai frumos dintre cele care s-au păstrat până în zilele noastre este omoforul de la Putna, datând din ultimii ani ai domniei lui Ștefan cel Mare.


Omofor, sec. XV

Broderie cu fir de aur, argint și mătase colorată, aplicată pe un suport nou de mătase albă, țesută cu fir metalic argintiu și decorată din loc în loc cu flori stilizate, colorate în nuanțe de galben, albastru și roșu.

Dimensiuni: 400 X 26 cm.

Proveniență: dăruit, probabil, de Ștefan cel Mare Mănăstirii Putna.

Istoric: a figurat în Expoziția Rumanian art treasures Fijteenth to eighteenth centuries, London, 1965 - 1966. Arranged by the Edinburgh Festival Society and the Arts Council of Great Britain in association with the Rumanian State Committe for Culture and the Arts. 1965 - 1966, The Royal Scottish Museum, Edinburgh, The National Museum of Wales, Cardiff, The Arts Council Gallery, London, 1965 - 1966 (cat. 27). De aici expoziția a fost itinerată, în cursul anului 1966, în Franța și în R. F. Germania.

Piesa este reconstituită parțial, la o dată nedeterminată, poate în veacul al XVIII-lea, pe o fâșie de mătase albă - gălbuie, presărată cu delicate flori policrome. Din vechiul omofor se păstrează patru elemente decorative, în formă de cruci, pe care sunt brodate, cu o excepțională măiestrie, tot atâtea scene din Noul Testament, reprezentând Buna Vestire, Răstignirea, Învierea și Înălțarea. Tot din vechea broderie fac parte și cele două borduri aplicate spre extremitățile noului suport, borduri decorate cu motive geometrice și cu câte o ripidă la mijlocul fiecăreia.

Cele patru scene din centrele celor patru cruci sunt încadrate, la rândul lor, în medalioane circulare, iar pe toate brațele crucilor sunt brodate chipuri de profeți și de sfinți, precum și simbolurile celor patru evangheliști, toate indicate cu inscripții grecești, după cum urmează: David, Solomon, Ilic și Isaia pe brațele crucii cu medalionul Bunei Vestiri; simbolurile evanghelicilor Ioan, Matei, Marcu și Luca, pe brațele crucii cu scena Răstignirii; sfinții militari Gheorghe, Dumitru, Teodor Stratilat și Teodor Tiron, pe brațele crucii cu medalionul învierii și sfinții arhierei Vasile, Nicolae, Ioan Gură de Aur și Grigore, în jurul înălțării la cer. Toate laturile omoforului sunt tighelate cu galon de aur, iar cele două capete ale acestuia sunt împodobite cu câte cinci canafuri de mătase albastră, învârstată cu fire aurii. Factura tehnică și stilistică a reprezentărilor iconografice de pe acest omofor este evident înrudită cu aceea a praznicelor împărătești de pe epitrahilul de la Ștefan - voievod și fiul său Alexandru. Deși tratate în spații foarte restrânse, compozițiile sunt riguros echilibrate, înscriindu-se armonios în medalioanele lor. Personajele au individualitate, fiind caracterizate diferențiat; staturile lor sunt ușor alungite în siluete elansate, specifice reprezentărilor de pe dverele ștefaniene. Cu o mare finețe sunt sugerate detaliile vestimentare, faldurile drapajelor, sumarele fundaluri arhitectonice și de natură, toate fiind „zugrăvite” migălos, cu acul, în fir de aur, de argint și de mătase colorată pe fond de mătase broșată, de asemenea în fir de aur.

Observații: având în vedere trăsăturile autohtone ale piesei și înrudirea sa cu altele similare din epoca lui Ștefan cel Mare, Virgil Vătășianu își exprimă - pe drept cuvânt - dezacordul față de opinia lui Orest Tafrali, potrivit căreia acest omofor „ar fi o lucrare bizantină, dusă din Constantinopol întâi în Crimeea și adusă de acolo de către doamna Maria de Mangop” în Moldova.


Omofor, sec. XVII

Broderie cu fir de aur, argint și mătase colorată, pe fond albastru, aplicată pe un suport de mătase ocru, căptușit cu pânză albastră de in.

Dimensiuni: 390 X 33 cm.

Proveniență: necunoscută.

Pe suportul ocru-pal de mătase al omoforului sunt aplicate patru cruci grecești și un medalion circular, toate decorate cu broderii în fir de aur, de argint și mătase colorată, reprezentând scene din viața lui Iisus, figuri de sfinți și sumare elemente de natură și arhitectură. Luând ca punct de reper medalionul, în interiorul căruia este brodat bustul lui Iisus, repertoriul iconografic al veșmântului se desfășoară astfel:

1. Pe singura cruce din dreapta medalionului, este reprezentată scena Coborârii lui Iisus la iad, cunoscută și sub denumirea de Anastasis. Mântuitorul se îndreaptă către Adam, întinzându-i mâna pentru a-l salva, în prezența regilor profeți David și Solomon, care îl urmează cu gesturi de adorare, precum și a numeroase alte personaje. Scena centrală este închisă într-un medalion circular, în jurul căruia sunt brodați arhangheli, evangheliști și episcopi, câte doi pe fiecare braț.

2. În centrul primei cruci din stânga medalionului, este figurată scena Răstignirii, proiectată pe un fundal de arhitectură, sugerând zidurile crenelate ale unei cetăți. La dreapta lui Iisus, al cărui corp are un racursiu foarte pronunțat, se află Fecioara Maria Orantă, însoțită de grupul mironosițelor; la stânga sa figurează Sfântul Ioan și un sfânt militar. În jurul scenei centrale sunt brodate patru chipuri de arhangheli, în colțurile brațelor de sus și de jos ale crucii, și evangheliștii Ioan, Matei, Luca și Marcu, în colțurile brațelor orizontale. Arbori stilizați răsar pe întreaga suprafață a broderiei.

3. Tema iconografică a celei de a treia cruci reprezintă - așa cum remarca și Tafrali – o scenă rară. În medalionul central este brodată crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul, dar fără trupul său pe ea. În dreapta, un personaj încoronat, însoțit de slujitorul său, lasă impresia că cercetează lemnul acesteia; la stingă se vede un alt personaj, tânăr, din spatele căruia se îndreaptă către întregul grup Iisus, înveșmântat într-o mantie largă și cu nimb cruciger în jurul capului. Pe toate brațele crucii sunt brodate, două câte două, figuri de episcopi și de evangheliști. Ca și în scena anterioară, arborii, variat stilizați, răsar pe întregul câmp al broderiei.

4. În sfârșit, ultima temă iconografică reprezintă Coborârea lui Iisus de pe cruce, în prezența mai multor personaje, printre care se disting Fecioara Maria Orantă - în extrema stingă a medalionului - și Sfântul Ioan, în extrema dreaptă, ținând în mâinile sale mâna stângă a Mântuitorului pe care și-o lipește de obraz. Pe brațul superior al crucii se văd doi arhangheli rugându-se, iar pe fiecare din celelalte brațe câte două chipuri de sfinți.

Puternic caracterizate, prin accente expresioniste, personajele din decorațiile acestui omofor se înrudesc îndeaproape - ca tipologie - vechile noastre icoane țărănești, naive și stângace, dar sincere și, tocmai de aceea, pline de un farmec aparte.


Omofor, 1653

Broderie cu fir de aur, argint și mătase colorată, pe fond de mătase roșie, aplicată pe un suport de țesătură galbenă. Căptușeala din pânză de in în culoare naturală este înlocuită pe porțiunile deteriorate ca tafta galbenă.

Dimensiuni: 370 X 33 cm.

Proveniență: donat de episcopul Arsenie Jelabor.

Pe un suport de țesătură galbenă-ocru, sunt aplicate patru cruci grecești, două decupaje dreptunghiulare și un medalion circular, toate decorate cu broderii în fir de aur, de argint și de mătase colorată, reprezentând scene din viața lui Iisus, figuri de sfinți și de îngeri, însoțite în majoritatea cazurilor de inscripții liturgice. La extremitățile piesei apar, de asemenea aplicate, borduri de mătase roșie, pe care sunt brodate, în fir de aur, slovele pisaniei slavone, în câte două rânduri pe fiecare bordură. De-a lungul laturilor mari, suportul este tighelat cu galon galben.

Urmărind în sens continuu repertoriul iconografic al acestui omofor, de la capătul pe care începe inscripția votivă spre capătul pe care se încheie, trecem în revistă următoarele scene:

1. Pe primul decupaj dreptunghiular, este brodată Cina de la Mamvri sau Sfânta Troiță, reprezentată de trei îngeri care conversează în jurul mesei lui Avraam. Siluetele lor se profilează pe un fundal arhitectonic sumar sugerat și sunt flancate, la dreapta, de Avraam, iar la stânga de Sara, soția lui.

2. În centrul crucii care urmează, este brodat bustul lui Iisus, cu nimb cruciger, iar pe brațele acesteia sunt figurați evangheliștii Ioan, Matei, Marcu și Luca. De jur împrejurul crucii, pe o bordură îngustă, este brodat în fir de aur un extras din Evanghelie, în limba slavonă.

3. În medalionul circular, aplicat pe acea porțiune a omoforului care se petrece prin spatele arhiereului, este brodat, în fir de argint și de mătase colorată, pe fond albastru, chipul lui Iisus, bust.

4. După medalion, urmează o nouă cruce cu mai multe scene și personaje: în centru este figurată Nașterea lui Iisus; pe brațul din dreapta, scena Botezului; pe cel din stingă, Schimbarea la față; pe cel de sus, Coborârea Sfântului Duh, iar pe brațul de jos, Buna Vestire. De jur împrejurul crucii este brodată o inscripție liturgică în limba slavonă.

5. În desfășurarea cronologică a evenimentelor, scenele reprezentate pe cea de a treia cruce sunt: Ruga de pe muntele Măslinilor, pe brațul de jos; Răstignirea, în centrul crucii; Coborârea de pe cruce, pe brațul din stânga; Punerea în mormânt, pe cel din dreapta și învierea, pe brațul de sus.

6. În centrul ultimei cruci este înfățișată Maica Domnului Orantă, anturată de arhanghelii: Mihail, pe brațul din dreapta; Gavriil, pe cel din stingă; Rafail, pe brațul de sus și Iruil, pe cel de jos.

7. Ultimul decupaj dreptunghiular, cu care se încheie repertoriul iconografic al acestui omofor, conține, la mijloc, scena Adormirii Maicii Domnului, proiectată pe un fundal arhitectonic, flancată, la stingă, de Sfânta Ana și măslinul, iar la dreapta, de un sfânt în fața unei biserici.

Privite în ansamblu, decorațiile omoforului donat de Arsenie Jelabor, sau Jelaborski, episcop de Liov - Lemberg, au farmecul specific reprezentărilor narative miniaturale, fără a se distinge însă și printr-o măiestrie tehnică ieșită din comun. Compozițiile de pe crucile a doua și a treia produc impresia de aglomerație, mult mai clare, mai echilibrate și mai aerisite fiind cele de pe decupajele dreptunghiulare, cu toate că tocmai acestea au dispus de un spațiu cu mult mai restrâns.

Inscripții: La capete, pe câte două rânduri, cu fir de aur, în limba slavonă: „Lui Dumnezeu îndurătorul, Arsenie Jelabor, episcop greco-catolic, a jertfit acest omofor în anul 1653”.

Sus