RO
EN

Mitra

Cuvânt de origine greacă, mitra desemnează acoperământul de cap al arhiereilor pe care aceștia îl poartă la anumite ceremonii religioase ori în anumite răstimpuri ale acestora. Forma sa este sferică sau cilindrică și își are obârșia în coroanele vechilor regi persani, cunoscute sub numele de tiare.

Se confecționează din catifea, din mătase satinată sau din metale prețioase și se decorează cu figuri de evangheliști, cu semne simbolice ori cu scene reprezentând hramul bisericii aparținătoare. Deasupra, pe creștetul calotei, se arborează semnul crucii, lucrat din aur sau argint, cu încrustații de pietre scumpe.

Mitrele destinate arhimandriților, învestiți cu rang mitrofor, sunt decorate cu imagini de serafimi și nu au semnul crucii pe creștet.

În ansamblul odăjdiilor arhierești, mitra simbolizează coroana de spini cu care a fost batjocorit și chinuit Iisus Hristos înaintea crucificării. Folosirea sa ca veșmânt liturgic, în desfășurarea serviciului religios creștin - ortodox, este relativ recentă. Până prin secolele al XIV-lea și al XV-lea, patriarhii, mitropoliții și episcopii slujeau cu capul descoperit.

Unii cercetători opinează că mitra a intrat în vestimentația liturgică a Bisericii Răsăritene după anul 1453, adică după căderea Constantinopolului, când coroana ultimului împărat bizantin, ca semn al puterii lumești, ar fi fost preluată simbolic și dusă mai departe de patriarh, ca semn al puterii divine. De aceea mitra mai este numită și coroană.

Sunt indicii însă din care rezultă că înalții prelați creștini purtau asemenea coroane și înainte de prăbușirea Imperiului bizantin, în ansamblul de pictură murală al bisericii Sânta - Mărie - Orlea, bunăoară, care datează de la sfârșitul secolului al XIV-lea, apar figuri de ierarhi mitrofori. Mai cert este faptul că, inițial, mitra a fost semnul distinctiv și exclusiv al patriarhului, folosirea sa generalizându-se mult mai târziu și asupra celorlalte trepte arhierești, generalizare pe deplin confirmată în secolul al XVIII - lea.

Lucrate în întregime din aur, sau din țesături scumpe, brodate cu migală în fir de aur, de argint și de mătăsuri colorate, bătute uneori și cu pietre prețioase, mitrele dobândesc adeseori atributele unor autentice opere de artă. Mitra de aur a Mitropoliei din București, datând din secolul al XVIII-lea, sau mitra arhimandricească de la Putna, datând, probabil, din secolul al XVI-lea ori al XVII-lea, sunt exemple grăitoare în acest sens.


Mitră, sec. XVI - XVII

Broderie cu fir de aur, argint și mătase colorată pe un suport de catifea roșie, căptușită cu atlaz roșu.

Dimensiuni: 13 cm.

Proveniență: necunoscută.

Confecționată din catifea roșie, în formă cilindrică, de culion, această mitră este decorată cu patru serafimi, brodați în fir de aur, de argint și de mătase, de jur împrejurul calotei, fiind destinată, așadar, unui arhimandrit învestit cu rang mitrofor. La partea frontală, într-un spațiu cvasicircular, delimitat de aripile altor patru serafimi, este brodată o scenă simbolică, reprezentând Sfânta Treime, iar pe capacul calotei, într-un medalion central, este înfățișată Maica Domnului Orantă sau Vlahernitissa.

Găitan de aur tighelează marginea de jos a mitrei, iar alte patru găitane, pornind cruciș, de la medalionul central, împart calota acesteia în patru sectoare egale. Maica Domnului și personajele din scena Sfintei Treimi sunt indicate cu inscripții grecești.

Sus