Înălţarea

1568

Pictură în tempera pe lemn. Ferecătură în argint aurit.

Dimensiuni: 52 X 44 cm. (inclusiv rama).

Provenienţă: ferecată şi donată Mănăstirii Putna de episcopul Anastasie al Romanului.

Istoric: a figurat în Exposition de L'Art Roumain ancien et moderne. Au Musee du Jeu de Paume, Paris, 25 Mai - I-er Aout, 1925, (cat. 17). De aici expoziţia a fost itinerată, într-o formă mai restrânsă, la Geneva, unde a fost deschisă în ziua de 18 septembrie 1925, la Muzeul Rath; La Roumanie ă l'Exposition Universelle et Internaţionale de Bruxelles, 1935.

Înveşmântat în mantie antică de culoare roşie, al cărei drapaj este marcat cu dungi foarte fine de aur, Iisus se înalţă la cer în verdele intens al unei „glorii” pe care doi îngeri o duc în zbor. La registrul inferior, în centru, văzută frontal, este reprezentată Fecioara Maria, în chip de orantă, înveşmântată în tunică verde şi maforion roşu, însoţită simetric, la dreapta şi la stingă, de câte un arhanghel drapat în alb şi de cei doisprezece Apostoli. Din grupul acestora, se detaşează în primul plan Apostolii Petru şi Ioan care urmăresc uimiţi, cu capetele date pe spate, înălţarea învăţătorului lor la cer. Solul pe care sunt plasate personajele pare arid, iar în spatele acestora este sugerat un amplu peisaj montan, cu stânci masive, cvasigeometrice. Fecioara Maria şi cei doi arhangheli, Iisus şi cei doi îngeri poartă aureole de argint aurit.

La partea superioară, fondul icoanei este ferecat în argint aurit, decorat cu stilizări florale, realizate în tehnica au repousse. Sub latura de sus a cadrului, la stânga şi la dreapta aureolei Mântuitorului, este înscrisă prin ciocănire, în limba slavonă, denumirea icoanei: „înălţarea Domnului nostru Iisus Hristos”. Tot în argint aurit, decorat cu aceleaşi motive stilistice este îmbrăcată şi rama icoanei.

Inscripţii şi însemnări: pe traversa de jos a ramei, înscrisă prin ciocănire. în limba slavonă, se afla inscripţia: „Această icoană au ferecat-o episcopul Anastasie al Romanului în anul 7076 (= 1568) luna ianuarie l”.

Observaţii: unii cercetători - Nicolae Iorga, I. D. Ştefănescu, Corina Nicolescu s. a. - au tradus inscripţia acestei icoane, echivalând verbul slavon okovati, care înseamnă a fereca, a încătuşa, cu verbul românesc a face, căruia, de regulă, în inscripţiile votive slavone îi corespunde verbul sătvoriti. Amănuntul este important deoarece, dacă la 1568 episcopul Anastasie a ferecat şi nu a făcut icoana, înseamnă că icoana propriu-zisă poate fi mai veche sau chiar mult mai veche


Sus