RO
EN

Înălțarea

1568

Pictură în tempera pe lemn. Ferecătură în argint aurit.

Dimensiuni: 52 X 44 cm. (inclusiv rama).

Proveniență: ferecată și donată Mănăstirii Putna de episcopul Anastasie al Romanului.

Istoric: a figurat în Exposition de L'Art Roumain ancien et moderne. Au Musee du Jeu de Paume, Paris, 25 Mai - I-er Aout, 1925, (cat. 17). De aici expoziția a fost itinerată, într-o formă mai restrânsă, la Geneva, unde a fost deschisă în ziua de 18 septembrie 1925, la Muzeul Rath; La Roumanie ă l'Exposition Universelle et Internaționale de Bruxelles, 1935.

Înveșmântat în mantie antică de culoare roșie, al cărei drapaj este marcat cu dungi foarte fine de aur, Iisus se înalță la cer în verdele intens al unei „glorii” pe care doi îngeri o duc în zbor. La registrul inferior, în centru, văzută frontal, este reprezentată Fecioara Maria, în chip de orantă, înveșmântată în tunică verde și maforion roșu, însoțită simetric, la dreapta și la stingă, de câte un arhanghel drapat în alb și de cei doisprezece Apostoli. Din grupul acestora, se detașează în primul plan Apostolii Petru și Ioan care urmăresc uimiți, cu capetele date pe spate, înălțarea învățătorului lor la cer. Solul pe care sunt plasate personajele pare arid, iar în spatele acestora este sugerat un amplu peisaj montan, cu stânci masive, cvasigeometrice. Fecioara Maria și cei doi arhangheli, Iisus și cei doi îngeri poartă aureole de argint aurit.

La partea superioară, fondul icoanei este ferecat în argint aurit, decorat cu stilizări florale, realizate în tehnica au repousse. Sub latura de sus a cadrului, la stânga și la dreapta aureolei Mântuitorului, este înscrisă prin ciocănire, în limba slavonă, denumirea icoanei: „înălțarea Domnului nostru Iisus Hristos”. Tot în argint aurit, decorat cu aceleași motive stilistice este îmbrăcată și rama icoanei.

Inscripții și însemnări: pe traversa de jos a ramei, înscrisă prin ciocănire. în limba slavonă, se afla inscripția: „Această icoană au ferecat-o episcopul Anastasie al Romanului în anul 7076 (= 1568) luna ianuarie l”.

Observații: unii cercetători - Nicolae Iorga, I. D. Ștefănescu, Corina Nicolescu s. a. - au tradus inscripția acestei icoane, echivalând verbul slavon okovati, care înseamnă a fereca, a încătușa, cu verbul românesc a face, căruia, de regulă, în inscripțiile votive slavone îi corespunde verbul sătvoriti. Amănuntul este important deoarece, dacă la 1568 episcopul Anastasie a ferecat și nu a făcut icoana, înseamnă că icoana propriu-zisă poate fi mai veche sau chiar mult mai veche

Sus