RO
EN

Feloane

La vechii greci, noțiunea de phelonion desemna o manta de ploaie care se purta mai cu seamă în timpul călătoriilor. Același veșmânt, cu aceeași destinație, se numea la romani paenuia. De aici a trecut în cultul creștin, cu unele modificări formale și cu o funcționalitate fundamental diferită, devenind veșmânt sacerdotal pentru preoți și episcopi.

Felonul sau sfita - cum i se mai spune la noi, după denumirea slavonă a obiectului - are forma unei pelerine, care se îmbracă pe cap, deasupra celorlalte veșminte liturgice, fiind mult mai lungă la spate decât în față. Este confecționat frecvent din țesături scumpe, decorate cu broderii în fir de aur, de argint și de mătase, reprezentând semnul crucii, motive stilistice vegetale, chipuri de sfinți sau praznice împărătești, cum ar fi: Nașterea lui Iisus, Răstignirea, învierea, Înălțarea, Adormirea Maicii Domnului etc. în cele din urmă cazuri, tema iconografică reprezintă, de regulă, hramul bisericii pentru care a fost confecționat felonul respectiv.

Din primele veacuri ale creștinismului și până către sfârșitul evului mediu, feloanele se executau numai din materiale albe sau roșii, iar decorația lor obișnuită era doar semnul crucii. De la culoarea pe care o avea, emana și semnificația veșmântului, felonul alb simbolizând lumina cerească”, sfințenia și bucuria „cu care se cuvine să fie împodobiți sufletește preoții când vin să slujească sfânta liturghie”; felonul roșu, dimpotrivă, este menit să aducă aminte credincioșilor de patimile Mântuitorului și în special de „hlamida roșie cu care a fost îmbrăcat în batjocură de soldați, la curtea lui Pilat”.

Treptat, culorile și decorațiile feloanelor se diversifică în funcție de treptele clericale pentru care sunt confecționate, schimbându-și, în unele cazuri, și numele. Felonul alb, de pildă, decorat pe toată suprafața lui cu cruci de mici dimensiuni, roșii sau negre, se numește polistavrion și a constituit multă vreme veșmântul distinctiv al patriarhilor. Ulterior, privilegiul de a purta polistavrion este conferit mitropoliților, patriarhii dobândind între timp dreptul de a purta sacos, un vesmânt ceremonial pe care, mai înainte, nu-l purtau decât împărații.

Ca și în cazul altor categorii de veșminte liturgice, broderiile care împodobesc feloanele din diferite colecții românești se ridică adeseori la o mare măiestrie artistică. Uimesc și astăzi prin frumusețea lor, prin finețea execuției, prin armoniile cromatice și compoziționale, prin grandoarea lor, feloanele de la mănăstirile Sucevița și Putna, Secu și Văratec, din colecțiile mănăstirilor oltenești și muntenești, sau cele din patrimoniul Muzeului de artă al României.


Felon, 18 martie 1614

Țesătură de import, de tipul samit kamha, din mătase și fir metalic, căptușită cu o pânză verde. Dimensiuni: 145 X 170 cm.

Proveniență: executat din porunca voievodului Ștefan Tomșa, probabil, pentru Mănăstirea Putna.

Istoric: a figurat la Expoziția Cultura bizantină în România, organizată de CSCA, cu prilejul celui de al XIV-lea Congres internațional de studii bizantine, București, 6 - 12 septembrie 1971 (cat. 90).

Acest felon este alcătuit din două tipuri de țesături, bine distincte, cromatic și decorativ, delimitate mai sus de talie printr-un galon auriu lat de aproximativ 4 cm. Partea superioară, de forma unui capac, confecționată dintr-o mătase roșie - coral, este decorată cu semnul crucii grecești, executat pe spate din același galon. Țesute în fir de aur, coroane de frunze, cu potire sau cruci la mijloc, se repetă aidoma, în registre alternative, pe întregul câmp roșu al părții de sus a felonului, semnificând, desigur, mantia purpurie din episodul batjocoririi lui Iisus la curtea lui Pilat. în jurul gâtului, pe o bandă roșie, este brodată, cu fir de aur, inscripția votivă, în limba slavonă. Partea inferioară, de la galon în jos, este confecționată dintr-un material, țesut în fir de aur și de mătase, având ca motiv decorativ dominant semnul crucii și bustul lui Iisus în chip de arhiereu, încadrat în medalioane simetric distribuite și invariabil repetate pe întreaga suprafață din această zonă a felonului. Numele Mântuitorului este indicat cu inițiale grecești în fiecare medalion precum și între brațele fiecărei cruci.

Inscripții: „Acest felon a fost făcut de binecredinciosul domn Io Ștefan Tomșa voievod, pentru mântuirea sufletului său, al părinților săi și al copiilor săi, în anul 7122 (= 1614), martie 18”.

Observații: Orest Tafrăii consideră că acest felon este bizantin, iar cercetătorul P. S. Năsturel apreciază „că numai jumătatea de jos a felonului (...), este veche, precum și inscripția gulerului”. Jumătatea de sus, crede că a fost înnoită și că motivele din această zonă, respectiv, „coroana de laur cu o cruce sau un potir din care ies raze de lumină, par a fi (...), catolice, poate din veacul al XVIII-lea”. Dincolo de această opinie, precizăm că „razele de lumină” nu ies din potire, ci din brațele crucii. Corina Nicolescu în Cultura bizantină în România, la cat. 90, consideră că această piesă provine de la Mănăstirea Solca.

Sus