RO
EN

Evenimente - 2017

Portalul Memorial Golgota Neamului -
„Fântâna Albă”
Comemorarea românilor uciși
la Fântâna Albă
Cuvânt bun

Rugăciunea în viața creștinului Dăruiți 2% din impozit!


Portalul Memorial Golgota Neamului - „Fântâna Albă”

După semnarea pactului Ribbentrop-Molotov din 1939, URSS a ocupat în 1940 Basarabia, Nordul Bucovinei și Ținutul Herța. Numeroși români bucovineni au fost arestați, omorâți, deportați, bisericile au început să fie închise, așa încât multe familii au început să treacă noua graniță și să vină în România.

Un astfel de grup a fost cel care a căzut pradă masacrului de la Fântâna Albă, la 1 aprilie 1941. Atunci, circa 3.000 de români bucovineni din satele de pe Valea Siretului: Pătrăuții de Sus, Pătrăuții de Jos, Igești, Crasna, Ciudei, Budineț, Cireșul, Crăsnișoara Veche, Crăsnișoara Nouă, Bănila Moldovenească, Dăvideni, Carapciu, Cupca, Trestiana, Suceveni, Iordănești, au plecat către România, fiind deciși mai bine să moară decât să mai trăiască sub stăpânirea Uniunii Sovietice. Cei din fruntea grupului au purtat trei cruci, icoane și steaguri albe, arătând că nu doresc să facă niciun rău, ci doresc libertatea. Au spus autorităților sovietice că vor să plece fără să ia nimic cu ei, lăsând toată averea pe loc. Ajunși în apropierea graniței au fost întâmpinați cu foc de mitraliere. După încetarea focului, răniții rămași în viață au fost aruncați împreună cu cei morți în gropi comune. Cei care au reușit să fugă au fost căutați în împrejurimi, astfel încât foarte puțini participanți au rămas în viață.

După două luni, la 13 iunie 1941, 13.000 de familii din aceste sate au fost deportate în Siberia și Kazahstan, doar circa 10% dintre ele supraviețuind deportării.

Portalul Memorial Golgota Neamului – „Fântâna Albă” este închinat jertfelor românilor de pretutindeni și din toate timpurile pentru libertate, independență și demnitate națională și, în mod special, românilor care au fost uciși în Masacrul de la Fântâna Albă, din Nordul Bucovinei, la 1 aprilie 1941, pentru dorința de a trăi în România.

În anul 2011, ziua de 1 aprilie a fost declarată prin lege „Ziua națională de cinstire a memoriei românilor - victime ale masacrelor de la Fântâna Albă și alte zone, ale deportărilor, ale foametei și altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în ținutul Herța, Nordul Bucovinei și întreaga Basarabie”.

La 1 aprilie 2011, Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, în colaborare cu Stăreția Mănăstirii Putna, a ridicat pe aleea de intrare în mănăstire o troiță de lemn închinată românilor care au murit la Fântâna Albă.

În ultimii ani, cele întâmplate la Fântâna Albă au devenit tot mai cunoscute. Spațiul din jurul actualei troițe de lemn nu este suficient pentru cei care doresc să pună o floare și să aprindă o lumânare pentru cei căzuți atunci.

Având în vedere dorința din ce în ce mai mare a românilor de a avea un loc unde acești eroi să poată fi cinstiți și, pentru că Fântâna Albă este greu accesibilă, fiind dincolo de graniță, în Ucraina, întregul spațiu de la intrarea în Mănăstirea Putna va fi reamenajat ca Portal Memorial Golgota Neamului – „Fântâna Albă”. Noul ansamblu va cuprinde o poartă monumentală, o troiță, spații pentru depunerea de flori și aprinderea de lumânări, inscripții despre Masacrul de la Fântâna Albă, o listă cu numele celor căzuți și o cișmea, simbol al vieții care izvorăște din jertfa lor.

Ansamblul va fi sculptat în piatră de Podeni și de Vratza.

Puteți contribui financiar la realizarea acestui ansamblu printr-o donație în contul de mai jos. Vă rugăm să specificați: „Pentru Portalul Memorial Golgota Neamului – Fântâna Albă”.

Mănăstirea Putna
RO98 RNCB 0241 0230 3750 0001
Cont în lei deschis la BCR Rădăuți




Sus


Comemorarea românilor uciși la Fântâna Albă

Comemorarea victimelor de la Fântâna Albă, Lunca și a altor români care au murit pentru dorința de a trăi liberi și demni a avut loc sâmbătă, 1 aprilie, la ora 11, pe locul masacrului, la Fântâna Albă, Ucraina, și duminică, 2 aprilie, la ora 13, la Mănăstirea Putna, la troița ridicată în memoria lor.

Pe 1 aprilie 1941, la Fântâna Albă au fost masacrați circa 3.000 de români care voiau să treacă în patria mamă, după ce nordul Bucovinei fusese răpit de către URSS în urma Pactului Ribbentrop – Molotov.

La comemorarea de la Fântâna Albă au participat foarte mulți români din nordul Bucovinei, din satele de unde au plecat în 1941 strămoșii lor spre România. Unii dintre ei au purtat port popular românesc. A venit, ca și în anii trecuți, un grup de 40 elevi, din satul Carapciu, însoțiți de profesorul Ion Tovarnițchi. Bunicul profesorului Ion Tovarnițchi a fost rănit aici în urmă cu 76 ani, iar apoi a fost deportat în Urali, de unde nu s-a mai întors. Alături de aceștia au venit și români din România și Doamna Eleonora Moldovan, Consulul General al României la Cernăuți, Ministrul Consilier Ionel Ivan, alți oficiali români și ucraineni.

Slujba parastasului a fost săvârșită de către arhimandritul Melchisedec Velnic, Starețul Mănăstirii Putna, arhimandritul Nechita de la Mitropolia Cernăuților, protoiereul Vasile Covalciuc, protopop de Storojineț, împreună cu mai mulți preoți din zonă.

După parastas, au urmat cuvântările.

„Îi pomenim și îi vom pomeni, ne rugăm și ne vom ruga, pentru că atunci când vom uita de ei înseamnă că nu mai știm să ne jertfim, că nu mai știm să ne apreciem valorile. Când nu ne vom mai vedea aici, la Fântâna Albă, când acest clopot își va înceta glasul, înseamnă că ne-am pierdut conștiința, că nu mai știm să apreciem ceea ce este o jertfă, ceea ce este valoare, ceea ce este frumos, ceea ce este pace, ceea ce este libertate”, a spus părintele Melchisedec.

Părintele Nechita a vorbit despre jertfa lor celor uciși și cât de important este să îi păstrăm în inima noastră și să ne rugăm pentru ei, pentru ca Dumnezeu să-i pomenească în Împărăția Sa.

Grigore Timiș, deputat român în Rada Ucrainei, i-a îndemnat pe cei prezenți să îi aducă aici pe copiii și pe nepoții lor, pentru a vedea adevărata istorie a neamului. Consulul general al României la Cernăuți, Eleonora Moldovan, a arătat că doar după 1991, când Ucraina a devenit independentă, a început să se vorbească despre cele întâmplate.

Deputatul Eugen Tomac, care vine în fiecare an la locul masacrului, a avertizat că „putem deveni complici prin nepăsare și uitare” față de „suferința oamenilor nevinovați care au fost pur și simplu nimiciți de cei care au crezut că o societate nouă se poate construi fără Dumnezeu, prin teroare”.

Mai multe eleve, premiate de Institutul Cultural Român la concursul „Din istoria neamului”, au recitat poezii și au cântat cântece despre masacrul din 1941. Ovidiana Bulumac, din partea ICR, a spus: „Identitatea unui neam e formată atât din momente de bucurie, cât și din tragedii precum aceasta. Viitorul comunității românești din nordul Bucovinei, implicit al tinerilor de aici, depinde și de cunoașterea dramelor care ne-au marcat istoria”. Manifestările s-au încheiat cu un program de cântece, la care au participat și elevi ai liceului „Ion Nistor” din Vicovu de Sus, România.

Duminică, 2 aprilie, începând cu ora 13, a avut loc comemorarea românilor căzuți la Fântâna Albă și a românilor victime ale totalitarismului sovietic la troița ridicată la Mănăstirea Putna în memoria lor de către Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, în colaborare cu Stăreția Mănăstirii Putna. Alături de părinții mănăstirii și de credincioșii aflați la mănăstire, au participat și delegați de la Consiliul Județean Suceava, Biblioteca Județeană Suceava, Muzeul de Istorie Suceava, Asociația Cultul Eroilor Suceava, Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Suceava, Primăria Putna, care au depus jerbe de flori la troița martirilor.

La sfârșitul slujbei de pomenire, Părintele Stareț Melchisedec a spus: „Ei sunt o jertfă în istoria poporului nostru. Ei sunt lacrimă în ochii noștri. Atunci când nu vor mai fi lacrimă în ochii noștri înseamnă că noi i-am uitat. Dacă i-am uitat, înseamnă că ne-am uitat rădăcinile.

Sunt dureri ale neamului nostru și nu trebuie să trecem ușor peste ele. Trebuie să cunoaștem și aceste răni ale neamului nostru, pe aceste răni trebuie să punem din când în când câte o lacrimă, să punem câte o floare la mormintele lor, la o troiță, și să ținem candela aprinsă și, în felul acesta, ne vom simți în același duh cu ei.”

Deputatul Constantin Codreanu a vorbit despre legătura strânsă între durerile din trecut și viitorul țării: „Vorbim și pentru oamenii care vin după noi, care vor trebui să cunoască atrocitățile comise în 1941. Să nu uităm trecutul, să înțelegem cât de important este prezentul și să facem cât mai mult pentru un viitor în care sper eu să ne regăsim din ce în ce mai mulți români. Vă spun asta și în calitate de nepot al unor oameni care au fost deportați. Vă spun asta ca un român care vine din afara României și care luptă pentru a reface România, să readucem acasă românii de dincolo de Prut, pentru că doar așa vom trăi împăcați cu noi înșine și cu trecutul nostru.”

Gheorghe Coroamă, primarul comunei Putna, a spus că tragedia celor uciși nu este doar că românii au murit atunci fără vină, ci și că nu și-au aflat locul pe care îl au în istoria noastră, în cărțile de istorie, și că avem datoria de a transmite urmașilor un sentiment de patriotism, prin care se poate transmite mai departe identitatea națională.

A urmat programul de cântec și poezie al elevilor vicoveni, deosebit de mișcător. Elevii sunt pregătiți de către profesorul de religie Vasile Schipor. Cu sprijinul directorului Cătălin Bărbuță, ei sunt prezenți la toate manifestările naționale din zonă.

La încheierea recitalului, o elevă a citit una dintre mărturiile supraviețuitorilor, emoția covârșind pe toți cei de față și, de bună seamă, și pe cei care au urmărit întreaga manifestare, transmisă în direct pe pagina de Facebook a mănăstirii.

Apoi, Părintele Stareț Melchisedec a vorbit despre refacerea spațiului unde s-a desfășurat comemorarea, de pe aleea de intrare în mănăstire. Având în vedere dorința din ce în ce mai mare a românilor de a avea un loc unde acești eroi să poată fi cinstiți și, pentru că Fântâna Albă este greu accesibilă, fiind dincolo de graniță, în Ucraina, acest spațiu de la intrarea în Mănăstirea Putna va fi reamenajat ca Portal Memorial Golgota Neamului – „Fântâna Albă”.

Noul ansamblu, sculptat în piatră de Podeni și de Vratza, va cuprinde o poartă monumentală, o troiță, spații pentru depunerea de flori și aprinderea de lumânări, inscripții despre Masacrul de la Fântâna Albă, o listă cu numele celor căzuți și o cișmea, simbol al vieții care izvorăște din jertfa lor.

Protos. Dosoftei Dijmărescu
Foto: monah Timotei Tiron



Sus


Cuvânt bun

„Cuvânt bun”, cântare închinată Maicii Domnului în interpretarea grupului psaltic „Eustatie Protopsaltul” al Sfintei Mănăstiri Putna (fragment înregistrat în anul 2016).



Sus


Rugăciunea în viața creștinului

„Așa cum nu-l poți dezlipi pe copil din brațele mamei sale, tot astfel nu-l poți dezlipi de rugăciune pe omul care a înțeles noima ei”. (Sfântul Paisie Aghioritul)


Respirația sufletului

Rugăciunea este pentru suflet ceea ce este respirația pentru trup. În rugăciune, sufletul respiră pe Duhul cel Sfânt, se hrănește din Dumnezeu, Îi vorbește și Îl ascultă, dobândește libertatea cea duhovnicească și simțirea veșniciei pentru care a fost creat. Rugăciunea înseamnă a sta înaintea Feței Dumnezeului Celui Viu, dobândind astfel siguranță, mângâiere, nespusă dragoste și gingășie. Prin rugăciune, omul ajunge la împlinirea sensului său, sens care se descoperă în relația firească dintre el și Dumnezeu. Fără rugăciune, viața este tristă, apăsătoare, zbuciumată, neliniștită, și omul trăiește în întuneric și în moarte sufletească, iar aceasta se va transforma, după moartea trupului, în moarte și în chin veșnic.

Omul care nu L-a cunoscut pe Dumnezeu ca Tată, ca Părinte Ceresc bun, iubitor și milostiv, nu se va putea bucura cu adevărat nici de darurile Lui din lumea aceasta, nici de cele pe care le-a pregătit pentru veșnicie, în Împărăția Sa, și care depășesc orice înțelegere: „Cele ce ochiul n-a văzut și urechea n-a auzit și la inima omului nu s-au suit, acestea le-a pregătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El” (I Corinteni 2, 9). Rugăciunea este glasul omului care Îl caută pe Dumnezeu, L-a găsit și vrea să cunoască și să trăiască în iubirea Lui. Numai atunci când viața noastră este întemeiată pe Cuvântul lui Dumnezeu ajungem, prin rugăciune, să-L cunoaștem pe Cel care ne-a dăruit viața.

Viața creștinului este înțeleasă ca o rugăciune neîncetată, care, după cuvântul părintelui Arsenie Papacioc, înseamnă o stare de prezență continuă a lui Dumnezeu în conștiința noastră. Gândul la Dumnezeu este o rugăciune la îndemâna oricui, oricât de ocupat ar fi: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!”

Veniți la Mine toți cei osteniți…

Dacă lumea de azi se confruntă cu tot mai multe griji, mai mult stres și agitație, lăuntrică și exterioară, aceasta se întâmplă pentru că L-a înlăturat pe Dumnezeu din viața sa, atât din societate, cât și din suflet. Dumnezeu nu-Și mai găsește locaș în inima omului, iar acesta caută disperat noi soluții și terapii alternative pentru păstrarea echilibrului și a păcii interioare. Dar pace nu va fi, pentru că pacea adevărată este de la Dumnezeu. „Pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu” (Ioan 14, 27), zice Hristos Domnul. Pacea Lui este trăirea prezenței lui Dumnezeu, este harul Său vindecător și dătător de putere în toate necazurile vieții, este odihna sufletului în Dumnezeu, Creatorul său.

Rugăciunea întărește credința și tot prin ea dobândim pacea și unitatea lăuntrică, găsindu-ne echilibrul și armonia atât de râvnite de omul zilelor noastre, știind că toate sunt rânduite de Dumnezeu. Rugăciunea ne învață să gândim așa cum gândește Dumnezeu și să intrăm în viața Lui, să trăim viața Lui, oferind-o pe a noastră prin împlinirea poruncilor Lui. Îndemnul Mântuitorului rămâne valabil peste veacuri: „Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și veți afla odihnă sufletelor voastre!” (Matei 11, 28).

Inima frântă și smerită

Cum putem avea certitudinea că Dumnezeu ascultă rugăciunea noastră? Psalmistul David, făcând pocăință pentru păcatele sale, ne învață care trebuie să fie starea duhului nostru când ne înfățișăm înaintea lui Dumnezeu: „inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi” (Psalmi 50, 18). Un copac secular, atingând cele mai mari înălțimi, nu se poate susține decât dacă are rădăcinile adânc înfipte în pământ. Așa și cu noi: smerita-cugetare și pocăința ne învrednicesc înaintea lui Dumnezeu. Cu cât stăruim în ele, cu atât inima se curăță, devine mai sensibilă și simte mai limpede prezența și lucrarea lui Dumnezeu în lume și în viața noastră. Cu cât ne adâncim în conștiința nimicniciei noastre și în osândirea de sine, cu atât mai sus ne ridică Dumnezeu.

Cel care se roagă va fi învățat chiar prin rugăciune cum să se roage. Căci noi nu știm să ne rugăm cu adevărat, dar Duhul Sfânt ne învață, văzând bunăvoința noastră și dorul după viața cea veșnică. Mai mult, simțirea lui Dumnezeu crește în inima noastră pe măsură ce Îl considerăm mai puțin un împlinitor de dorințe și mai mult un Părinte înțelept, Care știe ceea ce este mai bine pentru noi și folosește toate evenimentele vieții spre mântuirea noastră.

Când rugăciunea devine mai mult o mulțumire și o laudă aduse lui Dumnezeu decât o cerere continuă, atunci omul este încredințat de purtarea de grijă a lui Dumnezeu și se lasă în mâinile Sale.

Rugăciunea este primită de Dumnezeu atunci când noi iertăm pe cei care ne greșesc. Mai mult, dacă ne rugăm și pentru cei care nu ne iubesc, dovedim că suntem fiii lui Dumnezeu după har și, cum spunea părintele Paisie Olaru, vedem ușa Raiului deschisă spre noi.

Biserica – școala rugăciunii

Deoarece rugăciunea este o relație vie și personală cu Dumnezeu, aceasta implică și rugăciunea în comun, în biserică, unde toți credincioșii se roagă într-un duh lui Dumnezeu. Ortodoxia se trăiește în comuniune, deoarece suntem făcuți după chipul lui Dumnezeu, modelul de comuniune veșnică de iubire dintre Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.

„Unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu împreună cu ei” (Matei 18, 20). În biserică învățăm Cui și cum să ne rugăm. Prin participarea la rugăciunea în comun din biserică, la Sfânta Liturghie și la Sfintele Taine, luăm parte la viața veșnică ce ni se împărtășește nouă de la Dumnezeu. Mai ales în Sfânta Liturghie, avem parte de cea mai mare taină, de intrarea încă de acum în modul de viețuire ceresc, în timpul lui Dumnezeu, care este veșnicia. În Sfânta Liturghie, Hristos Însuși, prezent în pâine și în vin, sfințește viața noastră prin viața Lui. Viața Lui cea veșnică devine a noastră și învățăm a îmbrățișa în duh întreaga lume, rugându-ne pentru toți oamenii ca pentru noi înșine.

Tot în biserică învățăm că postul și rugăciunea sunt cele două aripi prin care se înalță la cer tot creștinul, biruind ispitele de tot felul. Rugăciunea însoțită de post, de milostenie și de alte nevoințe este mai puternică. Practicată cu stăruință și prin statornicie, ea devine astfel adevărata susținătoare a lumii.

Totodată, prin participarea la Sfintele Taine ale Bisericii și la rugăciunile ei, alcătuite de-a lungul timpului de marii trăitori creștini, omul devine contemporan cu toate generațiile din istorie și participă la lucrarea lui Dumnezeu de sfințire și de mântuire a lumii. El se arată astfel a fi un suflet viu, înțelegător al celui mai înalt sens pe care Dumnezeu l-a încredințat omului și întregii lumi: îndumnezeirea.

Rugăciunea care se face cu credință, durere, stăruință și răbdare este auzită, dacă ceea ce cerem este pentru binele nostru.

Sfântul Paisie Aghioritul


Orice rugăciune este dar de la Dumnezeu. Dar noi, cei mai slabi, avem rugăciunea gurii. Deocamdată împlinește-o pe asta. Fiecare cuprinde cât poate. Citește Acatistul și Paraclisul Maicii Domnului, Psalmul 50, zi „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă!” cât de des. Tare-i bine dacă faci oleacă de rânduială. Orice creștin trebuie să aibă un program de rugăciune. Eu mă știu pe mine: dacă mă scol dimineața și-mi fac oleacă de canon, parcă sunt alt om toată ziua. Să n-o uiți pe Maica Domnului, tată, să n-o uiți, că tare-i bună Măicuța Domnului. Și să nu lași rugăciunea. Dar tot ce faci să fie cu blagoslovenia duhovnicului. Spune-i să-ți dea el să ai o rânduială de rugăciune și dacă vrei mai mult, să ceri blagoslovenie.

Gândurile mai vin, dar tu nu sta de vorbă cu ele, nu le lua în seamă. Caută să-ți fie tot timpul mintea ocupată cu rugăciunea și să nu te temi niciodată, căci la cârma vieții noastre sunt Bunul Dumnezeu și Măicuța Domnului. Numai să nu lăsăm sfânta rugăciune.

Rugați-vă cât mai mult lui Dumnezeu! Aceasta este toată speranța mântuirii noastre. Căci din rugăciune izvorăsc toate faptele bune. Să ne rugăm lui Dumnezeu cu lacrimi și să postim, că Dumnezeu are de unde da, dacă are cui da!

Părintele Paisie Olaru


Primul semn al morţii sufleteşti este îndepărtarea de slujbele bisericeşti. Omul care şi-a pierdut interesul pentru Dumnezeu mai înainte de toate începe să evite mersul la biserică; la început tinde să vină la slujbe mai târziu, iar apoi încetează de tot să mai intre în biserica lui Dumnezeu.

Sfântul Varsanufie de la Optina



Sus


Dăruiți 2% din impozit!

Pe lângă activitățile specifice vieții monahale, obștea mănăstirii este implicată și în activități precum întreținerea și restaurarea obiectelor de patrimoniu, ajutorarea persoanelor aflate în nevoi, realizarea de publicații și sprijinirea românilor din afara granițelor țării.

Sistemul 2% permite oricărei persoane care are venituri să hotărască felul în care este folosit 2% din impozitul pe venit pe care îl plătește statului, dispunând direcționarea acestui procent către o anumită organizație neguvernamentală sau unitate de cult.

Pentru a sprijini Mănăstirea Putna cu acești 2%, descărcați formularul 230. Datele mănăstirii sunt deja completate. Adăugați datele dumneavoastră personale. Nu este nevoie să completați câmpul „Suma”: administrația fiscală va calcula și va vira suma admisă, conform legii.

Trimiteți prin poștă sau depuneți personal formularul completat la Administrația Fiscală de care aparțineți.

Dacă aveți venituri și din alte surse (activități independente, proprietate intelectuală, cedarea folosinței bunurilor etc.), pe lângă formularul 230 trebuie să completați și formularul 200.

Termenul limită pentru depunerea declarațiilor este joi, 25 mai 2017.

Sus