RO
EN

Evenimente - 2020

Parastasul pentru românii căzuți la Fântâna Albă
Dăruiți 2% din impozit!
Înmormântarea Părintelui Gheorghe Covalciuc din satul Oprișeni, nordul Bucovinei
Părinți de la Mănăstirea Putna au mers cu Botezul în satele românești din nordul Bucovinei


Parastasul pentru românii căzuți la Fântâna Albă

În anii trecuți, la mănăstire am primit invitația de a participa la Parastasul pentru cei 3.000 de români care au fost uciși în 1 aprilie 1941, la Fântâna Albă.

După ce participam la slujba parastasului la Fântâna Albă (azi în Ucraina), în seara zilei de 1 aprilie clericii mănăstirii și alți preoți din împrejurimi săvârșeam pomenirea lor la mănăstire, pe locul închinat acestor eroi ai neamului: o troiță ridicată în 2011, iar în ultimii ani la Portalul Memorial Golgota Neamului – „Fântâna Albă”.

Invitația primită astăzi pentru pomenirea din 1 aprilie 2020 este una specială:

Pe 1 aprilie 2020, în Ziua Comemorării jertfelor nevinovate masacrare la Varnița (Fântâna Albă) la 1 aprilie 1941, în coordonare cu Părintele Protopop de Hliboca Ioan Gorda, Secretariatul executiv al Uniunii Interregionale „Comunitatea Românească din Ucraina” aduce la cunoștința tuturor Oamenilor de Bună Credință că, în legătură cu pandemia coronavirusului, comemorarea victimelor va avea loc astfel:

Pe 1 aprilie 2020, la ora 12:00, în toate Sfintele Biserici din raionul Hliboca și cele românești din raionul Storojineț vor fi săvârșite Slujbe de pomenire ale Martirilor Neamului Românesc din Bucovina, și, timp de 15 minute, vor bate clopotele în amintirea și iertarea păcatelor celor care au căzut nevinovați doar pentru Dragostea de Credință, Libertate, Neam, Dreptate, Tradiții, Limbă și Țară…

Iar în „poiana plângerii” de la Varnița, slujba de pomenire va fi oficiată de către Părintele Paroh Constantin din satul vecin Băhrinești.

Deoarece oficialitățile din Ucraina au declarat stare de „situație de carantină”, rugăm toți oamenii de bună credință ca împreună, fiecare la locul lui, pe 1 aprilie 2020, la ora 12:00 să spunem „Tatăl nostru”, să aprindem o lumânare și să-i cinstim cu un minut de reculegere pe Martirii Neamului…

Fie ca Bunul Dumnezeu să-i Odihnească în Împărăția Sa!

Secretariatul Executiv al Uniunii Interregionale „Comunitatea Românească din Ucraina”


Întrucât nu ne putem deplasa la Fântâna Albă, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Pimen, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, miercuri, 1 aprilie 2020, la ora 12, la Portalul Memorial din mănăstire, vom sluji parastasul pentru românii uciși cu 79 de ani în urmă la Fântâna Albă.

La parastas vor participa doar monahi din obștea mănăstirii.

Astfel, vom fi cu rugăciunea și cu sunetul clopotelor împreună cu preotul care va sluji la Fântâna Albă și cu toți cei care se vor ruga în casele lor. Fie ca și alte clopote din România să bată la ora 12 pentru cei care s-au jertfit pentru neam și pentru credință în 1941! Singura lor vină a fost aceea că și-au iubit neamul și țara, că au vrut să fie liberi și demni, să rămână români și creștini – ceea ce li se nega după ce URSS a ocupat nordul Bucovinei în iunie 1940.

Cu această ocazie, Mănăstirea Putna pune gratuit la dispoziția tuturor, în format electronic, integral, primele două volume care au apărut în colecția Destin bucovinean: „Fântâna Albă – Golgota Neamului” și „Drama românilor din Regiunea Cernăuți: masacre, deportări, foamete în 1940–1941, 1944–1947”.

Volumul despre Fântâna Albă cuprinde mărturii ale unor participanți care au supraviețuit masacrului.

În această perioadă, în care mulți dintre români nu merg la serviciu, citirea acestor cărți ziditoare de suflet aduce multă putere pentru a face față cu mintea și inima limpezi împrejurărilor în care ne aflăm.

De asemenea, vă invităm să vizionați cântările de pe DVD-ul „Destin bucovinean. Masacrul românilor de la Fântâna Albă” realizat de Grupul vocal-tradițional „Ai lui Ștefan, noi oșteni” de la Liceul Tehnologic „Ion Nistor” din Vicovu de Sus. Elevii grupului și profesorii liceului au fost prezenți an de an la pomenirile de la Fântâna Albă și Mănăstirea Putna și, în urma participării, au înregistrat cântările de pe DVD în memoria celor uciși. Anul acesta, ei nu vor fi prezenți nici la Fântâna Albă, nici la Putna, dar îi vom pomeni împreună pe eroii neamului de la Fântâna Albă, distanțați fizic, dar nu sufletește. Sufletește vom fi cu toții la Fântâna Albă, cu o floare și cu o lumânare.

*


Portalul memorial Golgota neamului – „Fântâna Albă” de la Mănăstirea Putna este închinat jertfei românilor de pretutindeni și din toate timpurile pentru libertate, independență și demnitate națională și, în mod special, românilor care au fost uciși în Masacrul de la Fântâna Albă, din nordul Bucovinei, la 1 aprilie 1941, pentru vina de a-și fi iubit neamul, credința și patria. El a fost sfințit pe 2 iulie 2018, de sărbătoarea Sfântului Ștefan cel Mare, ca parte a manifestărilor dedicate Centenarului Marii Uniri.

În urma unui protocol adițional secret al Pactului Ribbentrop-Molotov din 1939 dintre Germania nazistă și Uniunea Sovietică, în 28 iunie 1940, URSS a ocupat Basarabia, nordul Bucovinei și ținutul Herța. S-a pierdut atunci aproape o treime din teritoriul țării. În perioada următoare, mulți români din aceste teritorii au încercat să treacă granița în România, majoritatea fiind uciși în drumul spre libertate. Cele mai mari și mai cunoscute masacre au avut loc la Lunca, 6–7 februarie 1941 – circa 600 de români uciși, și la Fântâna Albă, 1 aprilie 1941 – circa 3.000 de români uciși.

În 2011, ziua de 1 aprilie a fost declarată prin lege „Ziua națională de cinstire a memoriei românilor – victime ale masacrelor de la Fântâna Albă și alte zone, ale deportărilor, ale foametei și altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în ținutul Herța, nordul Bucovinei și întreaga Basarabie”. În același an, Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, în colaborare cu Stăreția Mănăstirii Putna, a ridicat pe aleea de intrare în mănăstire o troiță de lemn închinată românilor care au murit la Fântâna Albă, realizându-se astfel un spațiu memorial.

Având în vedere dorința din ce în ce mai mare a românilor de a avea un loc unde să poată fi cinstiți acești eroi și pentru că poiana de la Fântâna Albă este greu accesibilă, fiind dincolo de graniță, în Ucraina, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Pimen, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, spațiul memorial a fost reamenajat ca Portal Memorial Golgota Neamului – „Fântâna Albă”.

Ansamblul este sculptat în piatră de Podeni și de Vratza și cuprinde o poartă monumentală, o troiță de piatră, spații pentru depunerea de flori și aprinderea de lumânări, inscripții cu numele satelor de unde au pornit spre România cei uciși atunci și o cișmea. Poarta este trecerea; troița marchează locul jertfei și, așezată înaintea porții, arată că cei uciși au căzut în fața locului de trecere în România cea iubită, iar cișmeaua este simbolul vieții care izvorăște din jertfa lor.

Proiectul portalului a fost făcut de către monahul Iustinian Costin. În spatele troiței se află o sculptură cu harta României Mari, realizată de sculptorul Grigore Sultan.



Sus


Dăruiți 2% din impozit!

Pe lângă activitățile specifice vieții monahale, obștea mănăstirii este implicată și în activități precum întreținerea și restaurarea obiectelor de patrimoniu, ajutorarea persoanelor aflate în nevoi, realizarea de publicații și sprijinirea românilor din afara granițelor țării.

Sistemul 2% permite oricărei persoane care are venituri să hotărască felul în care este folosit 2% din impozitul pe venit pe care îl plătește statului, dispunând direcționarea acestui procent către o anumită organizație neguvernamentală sau unitate de cult.

Pentru a sprijini Mănăstirea Putna cu acești 2%, descărcați formularul 230. Datele mănăstirii sunt deja completate. Adăugați datele dumneavoastră personale. Nu este nevoie să completați câmpul „Suma”: administrația fiscală va calcula și va vira suma admisă, conform legii.

Trimiteți formularul prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, sau depuneți-l personal la Administrația Fiscală de care aparțineți.

Dacă aveți venituri și din alte surse (activități independente, proprietate intelectuală, cedarea folosinței bunurilor etc.), pe lângă formularul 230 trebuie să completați și Declarația unică, disponibilă pe site-ul ANAF.

Denumire unitate de cult: Mănăstirea Putna
CIF: 7322399
IBAN: RO98RNCB0241023037500001

Termenul limită pentru depunerea declarațiilor este 25 mai 2020.

De asemenea, puteți depune declarațiile completate direct pe site-ul ANAF dacă aveți semnătură electronică sau un cont în Spațiul Privat Virtual ANAF. Informații detaliate despre Spațiul Privat Virtual găsiți pe site-ul ANAF.

Sus


Înmormântarea Părintelui Gheorghe Covalciuc din satul Oprișeni, nordul Bucovinei

Protoiereul mitrofor Gheorghe Covalciuc din raionul Hliboca, nordul Bucovinei, a trecut la cele veșnice pe 11 martie 2020, la vârsta de 82 de ani.
A fost înmormântat pe 13 martie, lângă Biserica Nașterea Domnului din satul Oprișeni. Înmormântarea a fost oficiată de Înaltpreasfințitul Meletie, Mitropolit al Cernăuțiului și Bucovinei, împreună cu un sobor de 70 de preoți.

A mai căzut un stejar bucovinean…

A fi preot azi nu este ușor. Nu a fost niciodată și nici nu va fi. Preotul nu trebuie să fie un simplu păstor, ci trebuie să fie un adevărat păstor al adevăratului Dumnezeu, care dă turmei sale cuvântul adevărat.
În ziua de azi a-ți păstra identitatea este la fel cu a mărturisi adevărul: Te costă și te doare!
Doar atunci când trăiești și când spui adevărul ești preot adevărat, ești păstor al Păstorului Cel Bun și Drept și Adevărat. Așa a fost Părintele Gheorghe!
Părintele Gheorghe a biruit frica. A biruit pentru că a iubit ceva mai mult decât pe el însuși și astfel el nu s-a mai temut de durere, de prigoană, de moarte. Pe cine a iubit mai presus de orice? Pe Dumnezeu și neamul lui! De aici a luat putere, prin aceasta a stat drept și a devenit un model pentru preoții români și pentru toți preoții în general.
A zis Domnul: „Eu vă voi da gură și înțelepciune, căreia nu-i vor putea sta împotrivă, nici să-i răspundă toți potrivnicii voștri” (Luca 21, 15). Așa era și Părintele Gheorghe când vorbea, nimeni nu îi putea sta împotrivă. Pentru că vorbea din suflet, pentru că spunea ceea ce este adevărat. Astăzi noi, cei care avem de străbătut în continuare marea acestei vieți, suntem chemați să luăm aminte la exemplu lui.
A trăit în regimul sovietic și a știut să fie un mărturisitor. Să fim și noi la fel în vremea noastră!
A știut să își crească copiii și ne rugăm ca Bunul Dumnezeu să îi țină pe urmașii săi clerici în duhul lui curajos, să fie vrednici de părintele lor.
A știut să fie părinte pentru românii acestui pământ binecuvântat și s-a făcut, așa cum a spus poetul Ioan Alexandru despre Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, „jertfă în lacrimile lor”. De aceea preoții și credincioșii de aici îl iubesc, de aceea și noi îl iubim și de aceea avem încredințarea că și Dumnezeu îl iubește pe Părintele Gheorghe – preot între preoți și român între români.

„A fost un om dârz, hotărât. A fost un preot aș zice foarte categoric. Nu a acceptat compromisul în viața lui. Nu a fost când așa, când așa… Prin mâinile lui au trecut atâtea suflete. Sub mâna lui au fost mii de credincioși care s-au sfințit prin ele. S-au sfințit pentru că Dumnezeu l-a chemat la o slujire înaltă. Când un preot se atașează de Hristos, atunci rămâne așezat, calm, fidel, fără a accepta vreodată în viața lui ceva negativ. Așa a fost părintele Gheorghe.
S-a învrednicit a vedea în jurul lui o frumoasă familie dintre care 7 Slujitori la Sf. Altar, preoți si diaconi. 4 din cei 6 copii sunt in viață, doi s-au dus înainte lui dincolo, 16 nepoți și 13 strănepoți. Toți aceștia vor duce mai departe bucuria și vrednicia lui.
Noi îl vom pomeni. L-am cunoscut acum câțiva ani în urma când a fost la Putna apoi când am venit aici și când l-am vizitat în spital, la Cernăuți, atunci când, omenește vorbind, și noi și medicii gândeam că mai are de trăit doar câteva zile. Dar i-a rânduit preabunul Dumnezeu încă șapte ani după aceea. I-a dat viață, s-au vindecat și rănile trupești pe care le-a avut. Acolo l-am găsit înconjurat de nepoții săi, care îl îngrijeau ca pe un adevărat părinte al lor.
Oare e vreun preot care să moară fără a avea nădejde ? Nu este. Pentru că viața de slujire implică dăruire. Nu poți să îl slujești pe Dumnezeu fără să te dăruiești. Adică să nu precupețești nimic. Ușa sa, a preotului dumneavoastră, fie că era seara fie că era dimineață, s-a nevoit sa o deschidă. S-a învrednicit a fi slujitor al Sfântului Altar aproape 52 de ani. E aproape o viață de om.
Dumnezeu să îi facă parte de odihna cea veșnică și să îl pomenim cu toții în rugăciunile noastre, ale tuturor. Veșnică să îi fie pomenirea.” (Arhim. Melchisedec Velnic)

Biografia Protoiereului Gheorghe Covalciuc


Protoiereul Gheorghe Covalciuc s-a născut în ziua de 12 decembrie 1937 în regiunea Cernăuți, raionul Hliboca, satul Oprișeni. Părinții săi au fost Vasile și Acsentia Covalciuc.
După ce URSS a ocupat nordul Bucovinei, în 1941, tatăl său Vasile s-a refugiat în România, la Bălcăuți. Micuțul Gheorghe avea 4 ani și singura amintire pe care o are este cum l-a sărutat pe obraz.
Mama sa Acsentia a rămas singură cu 5 copii: Toader, Petrea, Gheorghe, Dumitru și Eugenia.
Comuniștii le-au luat toată averea de pe lângă casă și chiar și casa și nu mai aveau ce să mănânce. Aceste probleme au făcut ca Acsentia să se îmbolnăvească psihic și a fost internată în spital. Cei 5 copii s-au crescut unii pe alții, cei mai mari purtând grijă de cei mai mici.
Tatăl Vasile nu a mai putut să se întoarcă din România la familia sa, rămasă în satul natal, care acum se afla în URSS. El nu s-a recăsătorit și a murit în 1970.
Școala a făcut-o în satul Oprișeni.
Ajuns la 21 de ani, în 1958, Gheorghe s-a căsătorit cu Maria. A refăcut gospodăria așa cum era înainte de 1941 și apoi a adus-o acasă pe mama sa Acsentia de la spitalul de psihiatrie, asumându-și răspunderea că îi va purta de grijă. Când mama sa a venit acasă și a văzut totul cum a fost cândva, ea s-a însănătoșit. Toți doctorii s-au mirat.
Mama Acsentia a trăit 84 de ani, fără să mai aibă vreo problemă de sănătate.
În perioada 1955–1959, Gheorghe a absolvit Seminarul Teologic de la Odesa.
O perioadă a lucrat în sat ca șofer.
În 1968, a fost hirotonit întru diacon.
În 8 ianuarie 1971, a fost hirotonit întru preot de către episcopul Teodosie al Cernăuțiului.
Parohiile unde a slujit:
1971–1980 Mihailovca și Perebâkivți, raionul Hotin;
1980–1984 Mihailovca și Cervona Dibrova, raionul Adâncata;
1984–1990 Tureatca și Bukovca, raionul Hliboca;
1990–1998 Cerepcăuți și Porubna, raionul Hliboca;
1998–2020 Cerepcăuți.

Părintele Gheorghe Covalciuc și preoteasa Maria au avut șase copii :
1. Ioan, murit de prunc, la 3 luni.
2. Livia, căsătorită cu protoiereul Ioan Bivolaru. Au cinci copii: protoiereul Ioan (căsătorit cu Maria), preotul Vasile (căsătorit cu Natalia, au un copil), Maria (căsătorită cu preotul Bogdan, au doi copii) și Dumitru (student la Facultatea de Teologie de la Kiev)
3. Protoiereul Vasile Covalciuc, căsătorit cu preoteasa Maria. Au cinci copii: preot Gheorghe (căsătorit cu Cristina, au trei copii), diacon Vasile (căsătorit cu Ecaterina), diacon Ștefan (căsătorit cu Maria, au doi copii), Ioan (student la Drept), Mina (student la Facultatea de Muzică).
4. Domnica, căsătorită cu Manole. Au trei copii: Dumitru, Mariana (căsătorită, are doi copii) și Ioan (căsători, are un copil).
5. Larisa, căsătorită la Brașov cu preot Nicolae Reit-Laurean. Au patru copii: Maria, Andrea, Anastasia, Vladimir.
6. Petrea, decedat în copilărie, la 10 ani.

Așadar, Părintele Gheorghe Covalciuc și preoteasa Maria au avut șase copii, 17 nepoți și 13 strănepoți, până în prezent. În familiile lor sunt șase preoți și patru diaconi.


Sus


Părinți de la Mănăstirea Putna au mers cu Botezul în satele românești din nordul Bucovinei

Începând cu mijlocul anilor ʼ90, preoții din câteva sate românești din nordul Bucovinei îi invită pe monahii de la Mănăstirea Putna să meargă împreună cu ei cu Botezul, în ziua de 18 ianuarie – ajunul Bobotezei după calendarul neîndreptat care este folosit acolo. Astfel, de mai bine de 20 ani, s-a înrădăcinat frumoasa și sfânta tradiție a mersului cu Botezul, în special în satele Crasna, cea mai mare localitate românească din nordul Bucovinei, cu 10.000 de locuitori, și Ciudei, localitate vecină, cu 5.000 de locuitori.

În acest an, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Pimen, 19 părinți ai mănăstirii au răspuns solicitării și s-au bucurat de întâlnirea cu românii din aceste sate, aflați la numai câțiva kilometri de Putna, din punct de vedere geografic, dar în altă țară, din punct de vedere politic.

În dimineața zilei de sâmbătă, 18 ianuarie, clericii au participat la sfințirea Aghesmei Mari, după care a urmat stropirea cu Agheasmă a caselor și a credincioșilor din aceste sate. A doua zi, duminică, 19 ianuarie, viețuitorii mănăstirii au participat la Sfânta Liturghie.

La plecare, inimile tuturor era cuprinse de bucuria reîntâlnirii și nădejdea revederii peste un an, căci „ce este bun şi ce este frumos, decât numai a locui fraţii împreună!” (Psalmul 132, 1).


Sus