RO
EN

Evenimente - 2010


O replică necesară

Noi, o parte dintre ucenicii apropiați ai părintelui Iachint Unciuleac, care a trecut la Domnul în anul 1998 și care a fost stareț al mânăstirii Putna între anii 1977-1992, am aflat cu surprindere că, în cartea Împotriva curentului – Botezul unui intelectual în Rusia sovietică (ed. Egumenița, 2010), s-au răspândit unele informații false referitoare la părintele nostru stareț. În acest volum domnul Danion Vasile i-a luat o serie de interviuri domnului Benedict Ciubotaru, matematician, jurnalist și politolog din Basarabia. La paginile 67-69 ale cărții se găsește un dialog pe care intervievatul susține că l-a avut cu părintele Iachint în ziua de 15 august, la hramul mânăstirii Putna, din anul 1989. La un moment dat părintele stareț ar fi spus: „Să țineți minte: niciodată să nu faceți greșeala pe care am făcut-o noi, cu trecerea la calendarul nou. Cum sunteți, pe vechi, așa să țineți până la moarte, să nu mai lăsați. Punct!”.

Episodul prezentat cu simulată nevinovăție de domnul Ciubotaru conține câteva elemente care ne fac să credem că avem de-a face cu un fals. În primul rând, cei care l-am cunoscut îndeaproape pe părintele nu credem că sfinția sa a spus asemenea cuvinte care nu se potrivesc nici cu contextul, nici cu caracterul sfinției sale, nici cu felul său de a gândi și de a vorbi. Dorim să precizăm că părintele Iachint nu a discutat niciodată, nici măcar cu ucenicii săi cei mai apropiați, despre problema schimbării calendarului în România. Menționăm că unii dintre acești ucenici au stat câteva decenii în preajma părintelui arhimandrit. De aceea, ni se pare foarte curios ca, în ziua hramului, părintele să abordeze pe un ton acuzator un subiect atât de dificil, în fața unor oameni pe care îi vedea pentru prima dată. Ar fi putut un duhovnic în vârstă, cu experiență, un om al echilibrului, al vorbelor bine așezate, așa cum a fost părintele Iachint, să rostească asemenea cuvinte din care să se înțeleagă că grupările stiliste pot avea dreptate, chiar dacă ele sunt practic ieșite din Biserică? Nu negăm probabilitatea ca părintele Iachint să fi spus, cu iconomie și din politețe, câteva cuvinte favorabile Bisericilor canonice pe stil vechi, în nici un caz însă părintele nu avea cum să conteste calendarul îndreptat, așa cum lasă să se înțeleagă domnul Benedict Ciubotaru. Ar putea acesta din urmă să spună cu mâna pe inimă că a reușit să facă deosebirea între niște cuvinte de protocol înțelese greșit și convingerile părintelui stareț care a fost un om al ascultării, atâta timp cât domnia sa – care este un bun matematician, jurnalist și politician, dar nu este teolog – nu a reușit până acum să dobândească discernământul necesar pentru a distinge duhovnicește Bisericile canonice pe stil vechi de facțiunile răzvrătite stiliste din România?

Numai cine nu cunoaște problemele mânăstirii își poate închipui că, în ziua hramului Putnei, când sunt atâtea treburi de rezolvat, părintele stareț ar fi putut să stea relaxat de vorbă, aducând niște acuze grave la adresa Bisericii noastre. Este important de știut că în ziua de 15 august 1989 la mânăstirea Putna a fost prezent Prea Fericitul Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, ceea ce înseamnă că părintele stareț a fost obligat să stea aproape tot timpul cu părintele patriarh. Trebuie subliniat că, pentru a putea să-și împlinească misiunea preoțească în timpul regimului comunist, părintele Iachint a fost nevoit să fie foarte precaut, mai ales că deținea o funcție însemnată. De aceea, o discuție de acest fel trebuia evitată, mai ales în fața unor străini (care puteau fi provocatori), chiar în condițiile în care ea ar fi fost deschisă de alții, căci ar fi putut fi remarcată de informatorii securității.

În episodul descris în carte există tot felul de amănunte care nu se potrivesc deloc cu situația din mânăstire. Credem că cel puțin o parte din această descriere este un simplu exercițiu de imaginație cu o țintă foarte precisă. În realitate, avem de a face cu o propagandă în favoarea vechiului calendar și, implicit, în favoarea mișcării stiliste din România, propagandă de care nu sunt străini nici domnul Danion Vasile, nici domnul Benedict Ciubotaru. Întrucât domniile lor sunt admiratori ai mânăstirii Slătioara, le aducem la cunoștință că părintele Iachint îi considera pe schismaticii stiliști niște oameni rătăciți de la Adevăr.

Acest tip de propagandă favorabilă schismei stiliste tinde să facă din problema calendarului o problemă dogmatică, lucrul care nu este acceptat de consensul Bisericilor Ortodoxe canonice, din moment ce ele sunt în comuniune unele cu altele, indiferent de tipul de calendar pe care îl utilizează. Majoritatea covârșitoare a viețuitorilor de la Locurile Sfinte din Ierusalim, cât și cei din Sfântul Munte, deși țin calendarul neîndreptat, nu acordă nicio importanță faptului că o Biserică utilizează calendarul vechi sau nou, ci se interesează doar dacă Biserica respectivă este sau nu canonică. Dacă domnul Danion ar fi fost un om de bună credință și de bună-cuviință, ar fi trebuit să ne ceară permisiunea pentru publicarea acestui presupus dialog, mai ales că, în ultimii ani, a vizitat de mai multe ori mânăstirea noastră și a purtat câteva discuții pe tema îndreptării calendarului cu unii dintre părinții Putnei.

Domnul Danion, pe lângă unele lucruri bune pe care le-a mărturisit de-a lungul timpului în public, a produs și multe sminteli, amestecând adevărul cu înșelarea. Ne bucurăm că în ultima vreme el își dorește să repare aceste greșeli. De aceea, credem că este bine să conștientizeze că trebuie să-și ceară scuze în mod public pentru mai multe afirmații făcute la conferințe, cum ar fi cele conform cărora bisericile care au schimbat calendarul se află sub anatemă, sau faptul că Biserica Ortodoxă Română a apostaziat, sau că Sfântul Munte (exceptând mânăstirea Esfigmenu) a apostaziat și s-a vândut ca o prostituată ș.a.m.d. Dumnezeu să-l întărească pentru a face această pocăință publică!

În același timp, nu înțelegem pe ce temei teologul Danion spune că nu vrea să se împărtășească în eparhiile Banatului și Oradei. Se consideră el cumva mai presus de Sinodul Bisericii noastre care girează validitatea Sfintelor Taine în toate episcopiile din țară ?

Credem că trebuie să existe mai multă responsabilitate pentru ceea ce afirmăm în public, altfel oamenii cu o pregătire teologică sumară se dezorientează în fața unor erori teologice mediatizate cu inconștiență și pot ajunge pe căile întunericului, pierzându-și sufletul. Așa s-a întâmplat de curând cu maicile de la mânăstirea Brâncoveni și cu fostul ieromonah Nichita. Citindu-i mărturisirea de credință a acestuia din urmă (în care, în mod straniu, apar mai multe idei ale lui Danion), ne vin în minte cuvintele părintelui Epifanie Teodoropulos, care, în excelenta sa lucrare Cele două extreme - ecumenismul și stilismul, spunea: „toți cei care, înfricoșați de ecumenism, au trecut la stiliști nu au făcut altceva decât să fugă de o erezie și să cadă în alta”. Aceștia nu conștientizează că, practic, ei au ieșit din Biserica cea Una, unde se păstrează harul, unde sunt Sfintele Taine și unde sunt și multe ispite întrucât aici se află Adevărul. Soluția ortodoxă pentru problemele complicate cu care ne confruntăm în zilele noastre nu este alta decât o viață curată în Hristos, fără compromisuri, și nu alunecarea în fanatisme.

De asemenea, este inadmisibil ca, după căderea fostului ieromonah Nichita, să se continue în spațiul public promovarea unui discurs echivoc în privința problematicii calendarului. Așa fac, din păcate, unii monahi care și-au făcut prostul obicei din a-și face toată pravila călugărească în timp ce se joacă pe internet și care se folosesc și ei de renumele unor duhovnici foarte cunoscuți, deși nu au reușit să învețe aproape nimic din statura duhovnicească a acestor părinți. Asemenea monahi amestecă în mod smintitor idei ortodoxe cu idei stiliste. Ei se avântă în public și spun că la primul Sinod Ecumenic s-a luat hotărârea dogmatică(?) prin care s-a stabilit că Biserica trebuie să aibă un singur calendar, cu o singură Pascalie. Această idee, în mod voit sau doar din neștiință, reprezintă o strategie tipică mentalității stiliste, întrucât se extinde abuziv noțiunea de dogmă de la chestiunile de învățătură de credință la practicile bisericești care se reglementează canonic. Diferența cheie este cea dintre dogma neschimbabilă și inspirată de Duhul Sfânt și canoanele formulate cu asistența Duhului, dar adaptabile în funcție de criteriile stabilite de Biserică în acord cu Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție. Decretul pascal de la Niceea - cu dubla valoare de canon bisericesc (nu de dogmă), dar și de nomos sau lege imperială - a urmărit să dea noii Biserici de stat a Imperiului constantinian o unitate liturgică vizibilă, în sensul unei uniformități exterioare. A reușit acest lucru găsind o soluție destul de complicată din punct de vedere astronomic, la nivelul științei din acel timp. Biserica însă nu dogmatizează sisteme calendaristice, nici nu absolutizează o anumită stare a științei astronomice, neavând în acest sens nici mandat, nici competențe, ci doar harisma unui discernământ perpetuu.

În concluzie, noi, o parte dintre ucenicii apropiați ai părintelui Iachint, cât și toți viețuitorii de acum ai mânăstirii Putna, ne dezicem de afirmațiile de mai sus, care au fost puse pe seama părintelui arhimandrit Iachint Unciuleac și prin care se poate înțelege că părintele stareț făcea propagandă mișcării stiliste. Considerăm că episodul înfățișat în carte reprezintă în ansamblul lui un fals grosolan ce a luat naștere din aplicarea principiului: „plecăm de la un mic adevăr, pentru a ajunge la o mare minciună!”.

În aceste vremuri tulburi, să fim conștienți că există nu numai ispite de-a stânga, ci și ispite de-a dreapta. Să luăm aminte la păcatele noastre și să ne asumăm cu sinceritate Taina Pocăinței și a Smereniei, fără de care Ortodoxia devine nelucrătoare. Numai în acest fel Dumnezeu ne va dărui discernământul pentru a putea vedea cursele pe care vrăjmașul mântuirii oamenilor le întinde drept-credincioșilor creștini, prin lupii îmbrăcați în piei de oaie.

Ne rugăm ca toți cei care au fost vizați în acest articol, dimpreună cu noi și cu întreaga obște drept-slăvitoare, să avem puterea de a ierta, râvna de a ne înnoi mereu viața întru Dragoste și Adevăr, întru Domnul nostru Iisus Hristos.


În numele mai multor ucenici ai părintelui Iachint,

Arhimandrit Melchisedec Velnic, starețul mânăstirii Putna
Arhimandrit Vartolomeu Chira, starețul mânăstirii Sfântul Ioan cel Nou, Suceava
Protosinghel Teofil Obreja, economul mânăstirii Putna
Protosinghel Pavel Niga
Ieroschimonah Iacov Bârsan, cel mai vechi viețuitor al mânăstirii Putna
Ieromonah Antonie Știrban, eclesiarhul mânăstirii Putna
Ieromonah Ioasaf Unciuleac, nepotul părintelui Iachint, care l-a cunoscut bine pe părintele stareț încă dinainte ca acesta din urmă să devină călugăr
Arhidiacon Ioachim Maloș
Elena Rahlițchi, Maria Mazureac – doi dintre cei mai apropiați ucenici ai părintelui Iachint, din rândul mirenilor

27 octombrie 2010
Ziua prăznuirii Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor

Sus


Simpozion 2010

În perioada 25–28 august 2010 a avut loc la Mănăstirea Putna a patra ediție a simpozionului închinat academicianului Zoe Dumitrescu-Bușulenga – maica Benedicta de către fundația „Credință și Cultură”, fundație înființată pentru a cultiva moștenirea spirituală și culturală a ilustrei profesoare universitare care și-a petrecut ultimii ani ai vieții în cinul monahal.

Comunicările acestei ediții au avut ca temă raportul societății contemporane cu marile evenimente, personalități și construcții formatoare ale culturii și spiritualității românești și europene și au fost reunite sub titlul „Fertilitatea mitului”.

Deschiderea simpozionului a avut loc miercuri, 25 august, la ora 16.00, cu slujba Te Deum-ului oficiat de Înalt Preasfințitul Arhiepiscop Pimen, urmat de o slujbă de pomenire la mormântul Maicii Benedicta.

În cadrul ședinței de deschidere academicianul Dan Hăulică a prezentat rațiunile alegerii temei și au fost prezentate lucrări din expoziția „Întoarcere și ascensiune” a lui Constantin Flondor, artist plastic care trăiește în Timișoara, dar ale cărui rădăcini sunt în Bucovina, în familia Flondorilor, deosebit de importantă pentru viața acestei părți de țară. S-a proiectat un film realizat de pictor în anii ’80, „Întoarceri”, pornind de la câteva fotografii ale tatăl său, instantanee care se sfârșesc cu imaginea căii ferate de la Ulma întreruptă de un gard, pe granița care a despărțit Bucovina de nordul ei, incorporat în URSS, iar acum în Ucraina.

La finalul deschiderii, participanții au urmărit dialogul „Cărturarul în toposul sacru al Văratecului”, reflecții ale academicianului Zoe Dumitrescu-Bușulenga într-o convorbire cu Grigore Ilisei de la TVR Iași.

Zilele de joi și vineri au fost dedicate comunicărilor. Au prezentat contribuții științifice academicienii Alexandru Zub, Dan Hăulică și Alexandrina Cernov, universitarii Ștefan Afloroaei, Facultatea de Filozofie, Univesritatea „Al. I. Cuza” Iași, Ilie Luceac, Cernăuți, Gheorghe Macarie, Universitatea de Arte „George Enescu” Iași, Ion Pop, Universitatea „Babeș Bolyai” Cluj Napoca, Cluj, Maria Șleahtițchi, prorector al Universității din Bălți, Cornel Ungureanu, Universitatea de Vest din Timișoara, Lucia Cifor și Ioan Milică, Facultatea de Litere, Iași, Sorin Lavric, Facultatea de Filozofie, Universitatea București, Iulian Costache, Iulian Costache, Facultatea de Litere, București, alături de alte cadre universitare și cercetători din București, Iași, Cluj, Timișoara, Chișinău, Bălți, Piatra Neamț, Craiova.
Caietele de la Putna 3 2010

Închiderea lucrărilor a avut loc vineri, în cadrul ei prezentându-se numărul 3 al revistei „Caietele de la Putna” ce reunește comunicările simpozionului „În căutarea absolutului: Eminescu”, desfășurat în 2009 la Putna. De asemenea, a fost proiectat filmul „La aniversare. Zoe Dumitrescu-Bușulenga 75”, realizat de Grigore Ilisei în 1995.

Într-un cuvânt concluziv, acad. Dan Hăulică a făcut legătura dintre importanța științifică a temei și drumul românilor în istorie: „Puterea de rezistență implică suferință, suferință care poate să însemne o asumare complexă a realului. Trebuie să știm să ne apărăm în continuare identitatea. Să cultivăm în acest popor o mândrie legitimă pentru valorile sale. Nu e un lux al cunoașterii, ci ne simțim înrădăcinați aici, într-o vocație luptătoare pentru adevărul culturii și pentru vocație profundă a poporului nostru”.

Zilele de dezbateri s-au împlinit cu o excursie de studiu la Probota, Dragomirna, Arbore și Sucevița. Cuvintele Înalt Preasfințitul Pimen, cu a cărui binecuvântare se desfășoară acțiunile fundației, de la închiderea colocviului, au sintetizat înțelegerile acestor zile: „Mitul arată frământarea oamenilor în drumul lor spre adevăr. Cum știm, cuvintele adevăr, frumos și bine au aceeași rădăcină. Ele încep și se termină în Creatorul cerului și al pământului. La Putna găsim o cale, dacă am rătăcit-o”.

Sus


Sfințirea picturii bisericii Mănăstirii Putna

Secvențe video


Secvențe din slujba de sfințire
a picturii

Cuvânt al PF Daniel
după slujba de sfințire

Sfânta Liturghie la Praznicul
Adormirii Maicii Domnului


Predica Preafericitului Părinte Daniel

Cuvântul IPS Arhiepiscop Pimen


Sus


Vizită de stat

În data de 28 aprilie 2010, președintele României, domnul Traian Basescu, și președintele interimar al Republicii Moldova, domnul Mihai Ghimpu, au vizitat Mănăstirea Putna.

















Sus