RO
EN

Epitaf, Secolul XIV

Epitaf
Broderie cu fir de argint, argint aurit și mătase colorată pe un fond inițial brun, dublat cu pânză de in în culoare naturală. Această pânză constituie fondul actual al epitafului, cel inițial fiind uzat aproape integral. Se păstrează mici fragmente numai în chenare și în textul inscripțiilor.

Dimensiuni: 111 X 170 cm. (ulterior s-a adăugat un chenar de mătase roșie lat de 11 cm.).

Proveniență: atelier de broderie sârbo-bizantină. Se presupune că a fost adus în Moldova, odată cu zestrea sa, de către doamna Elena-Ecaterina, a doua soție a lui Petru Rareș, care era fiica despotului sârb Iovan Brancovici (1465 - 1502), ultimul țar al Sremului.

Istoric: a figurat în expozițiile: L'Art Byzantin, ari europeen, Neuvieme exposition sous l'egid du Conseil de l'Europe, Palais du Zappeion, Athenes, 1964, (cat. 585); Cultura bizantină în România, expoziție organizată cu prilejul celui de al XlV-lea Congres internațional de studii bizantine, București, 6 - 12 septembrie 1971.

Compoziția brodată pe acest epitaf, reprezentând scena plângerii lui Iisus după coborârea sa de pe cruce, este structurată pe o axă orizontală mediană, marcată de trupul neînsuflețit al personajului principal, desenat în linii schematice, cu sumare detalii anatomice. Proiectat într-un spațiu celest, sugerat de numeroasele stele care spuzesc întreaga suprafață a broderiei, trupul lui Iisus și, mai cu seamă, chipul său, concentrat în sine însuși, degajă o liniște adâncă, liniștea împăcării cu jertfa supremă pe care și-a adus-o pentru împlinirea înaltei sale misiuni. Gravitând în jurul său, prin puzderia stelelor de aur, patru îngeri la registrul superior și patru la cel inferior îl plâng și îl slăvesc pe Mântuitor, iar din cele patru colțuri ale epitafului, alți patru îngeri, în chip de diaconi, i se prosternă cu câte o ripidă în mâini, pe fiecare din ele fiind brodat, de câte trei ori, cuvântul grecesc „aghios” (= sfânt).

Inițial, nimburile îngerilor, aureola și numele lui Iisus, ca și inscripțiile „aghios” de pe ripide, aveau contururile marcate cu șiraguri de mărgăritare cusute cu fir de bumbac. Acum ripida îngerului din colțul drept de sus lipsește complet, iar contururile de mărgăritare nu se mai păstrează decât în cuvintele „aghios” de pe celelalte trei ripide.

Deasupra lui Iisus, paralel cu coapsele și picioarele sale, în două rânduri inegale, este brodată cu fir subțire de argint aurit, pe un fond de pânză din in, inscripția liturgică, iar la registrul inferior, de asemenea în două rânduri inegale, paralele cu latura de jos a chenarului, pe același fond și cu același fir, este brodată inscripția votivă, ambele în limba greacă.

Compoziția este încadrată de un chenar marginal, specific bizantin, decorat cu motive stilistice vegetale, în cuprinsul cărora alternează ritmic cruci cu brațe egale, brodate în fir de aur, și rozete stelare de argint, corespondente ale acelora de aur din câmpul interior pi epitafului.

Inscripții: La registrul de jos, pe un fond de pânză de in, este brodată cu fir subțire de argint inscripția votivă în limba greacă: „Pomenește, Doamne, sufletele roabelor tale, regina Serbiei, monaha Euthymia, cu fiica ei, monaha Eupraxia, împărăteasa Serbiei”. La registrul de sus, pe același fond și cu același fir, este brodat următorul text liturgic în limba greacă: „Soborul îngerilor văzând trista priveliște, a scos un strigăt de groază, o, Fiul lui Dumnezeu!”

Sus