RO
EN

Epitaf, 10 mai 1738

Epitaf
Broderie cu fir de aur, argint, mătase colorată și perle pe un fond de mătase ripsată, vișinie, căptușită cu pânză din cânepă în nuanță oliv.

Dimensiuni: 48 X 65 cm. (plus un chenar marginal lat de 43 cm. din mătase verde broșată cu flori stilizate aurii, roșii și ocru).

Proveniență: dăruit de soții Ioan și Ilinca Arghir.

Denumit aer în inscripția votivă - asemenea pieselor similare din vremea lui Ștefan cel Mare - acest văl liturgic este de fapt, un epitaf, cu atributele clasice ale speciei, dar și cu altele noi, suplimentare, adăugate treptat de artiști la vechea sa iconografie.

Scena centrală reprezintă, ca și altădată, Punerea în mormânt, dar acum ea este anturată, la dreapta și la stingă, de câte trei scene laterale” ilustrând - într-o dispunere narativă - ultimele evenimente din viața pământească a lui Iisus, premergătoare deznodământului ineluctabil din scena centrală. De la stingă în jos și de la dreapta în sus, reprezentările figurative ale acestor evenimente sunt indicate - deasupra fiecăreia din ele - și prin scurte inscripții românești cu litere chirilice: I. Cînd l-au prins pe Hristos; II. Hristos la Caiafa l-au dus; III. înaintea lui Pilat stă Iisus; IV. Hristos înaintea lui Irod stă; V. Pre Hristos la stâlp îl bat; VI. Răstignirea.

Lucrate miniatural, într-o viziune extrem de originală, asemănătoare xilogravurilor din vechile cărți populare românești, aceste compoziții marchează evenimentele amintite cu o simplitate și o candoare cuceritoare, pregătind receptarea avizată a scenei centrale, care este tratată monumental, în viziune tradițională. Dar și aici intervin unele elemente noi: vechea și austera reprezentare a Pietrei roșii din Efes apare acum ca un pat cvasisomptuos, iar spațiul sideral în care se petrecea odinioară scena, abia mai este sugerat acum prin prezența soarelui și a lunii la colțurile de sus și a câtorva nori la registrul inferior. S-a redus, de asemenea, considerabil, numărul îngerilor, rămânând aici numai doi, unul la capul și celălalt la picioarele Mântuitorului, ambii ținând în mâini câte o luminare și câte o cădelniță, întreaga compoziție este dominată de crucea pe care a fost răstignit Iisus, deasupra căreia, o scurtă inscripție slavonă, brodată cu fir de aur, indică subiectul reprezentării: înmormântarea. Sub brațele aceleiași cruci, veghează și se roagă, la stângă, Maica Domnului, Marta și Măria, iar la dreapta Ioan, Nicodim și Iosif. În chenarul marginal, inscripția votivă și liturgică este întreruptă la cele patru colțuri de câte o floare brodată cu fir de aur și argint. Fondul general al epitafului este roșu-vișiniu, culoare atenuată discret de dominanța brodajului în fir de aur și argint, dar și de interferența în structura acestuia a unor detalii brodate cu fir de mătase în diferite culori: ocru, brun, vernil, negru etc.

Inscripții. La registrul de jos, în chenar, este brodată cu fir de aur, pe fond roșu, inscripția votivă, în limba română cu litere chirilice: „Acest sânt aer l-au făcut Ion, sin Arghir, soțul Ilincăi, văleatul 7246 (= 1738), mai 10. Roxana au cusut”. Pe celelalte trei laturi ale chenarului, inscripție liturgică în limba slavonă: „Iosif cel cu bun chip a luat cu el preacuratul tău trup, în giulgiu curat înfășurându-l și l-a pus în mormânt, din nou închizându-l”.

Sus