RO
EN

Dvera Bunei Vestiri, Sec. XV

Dvera Bunei Vestiri
Broderie cu fir de aur, argint și mătase colorată pe un fond albastru de mătase care se mai păstrează în interiorul chenarelor și al literelor de la inscripții, dublat cu pânză de in în culoare naturală.

Dimensiuni: 137 X 124 cm.

Proveniență: lucrată în Mănăstirea Putna din porunca lui Ștefan cel Mare.

Istoric: a figurat în expozițiile: L'Ari Byzantin, ari europeen. Neuvieme exposition sous l'egid du Conseil de l'Europe, Palais du Zappeion, Athenes, 1964 (cat. 589); Roumain Art Treasures Fifteenth to eighteenth centuries, London, 1965 - 1966. Arranged by the Edinburgh Festival Society and the Arts Council of Great Britain in association with the Rumanian State Committee for Culture and the Arts. 1965 - 1966, The Royal Scottish Museum, Edinburgh, The National Museum of Wales, Cardiff, The Arts Council Gallery, Loodon, 1965 - 1966 (cat. 24). De aici expoziția a fost itinerată, în cursul anului 1966, în Franța și R. F. Germania.

S-a făcut observația, pe bună dreptate, că în iconografia dverelor din epoca lui Ștefan cel Mare „se conturează interesul pentru narațiune, pentru episodul petrecut într-o ambianță sugerând mediul urban”. Tendința este vădită în Dvera Adormirii Maicii Domnului, dar și mai evidentă apare ea în dvera aceasta care ilustrează tema Bunei Vestiri, episod crucial în biografia biblică a Fecioarei Măria.

Într-adevăr, scena se petrece aici într-un decor cvasicitadin, cu ziduri de incintă argintii și edificii cu etaje, dispuse în două planuri succesive. Personajele principale, implicate nemijlocit în acțiune, domină, monumentale, primul plan. Fecioara Măria, la dreapta, stă în picioare smerită. Are aureolă în jurul capului și poartă o tunică lungă de culoare brună-verzuie, peste care strălucește maforionul de aur. În spatele său este un jilț, cu spătarul semicircular, de pe care tocmai s-a ridicat ca să-l întâmpine pe arhanghelul Gavriil, purtătorul Bunei Vestiri. Acesta din urmă intră în scenă, pe la stânga, executând o mișcare impetuoasă, asemănătoare unei fandări. Are nimbul și aripile de aur; poartă un veșmânt de culoare verzuie și o mantie învolburată - iarăși din aur - care îi subliniază și mai mult mișcarea. Cu mina dreaptă o binecuvântează pe Fecioară, iar în mâna stingă ține un crin, cu lujerul prelung și floarea stilizată din potirul căreia se ridică o cruce cu brațele duble, în planul secund, la registrul superior, sunt figurate două personaje din Vechiul Testament: regele David, în stânga, și regele Solomon, în dreapta. Ambii țin în mâini rotuli desfășurați, cu inscripții slavone, în care se disting cuvintele: „A zis Domnul Dumnezeul meu”, pe cel din mâna lui David, și (înțelepciunea) „și-a clădit sieși casă”, pe cel din mâna lui Solomon. În spatele fiecăruia dintre ei, se înalță câte un edificiu, cu acoperișuri verzi și roșii, în două pante. La mijloc, sub latura de sus a chenarului, un arc de cerc și cinci stele argintii sugerează cerul, dinspre care, pe un fascicol de trei raze, zboară Duhul Sfânt, în chip de porumbel și în nimb de lumină, către fruntea ușor aplecată a Măriei. Tot sub latura superioară a chenarului, mai spre dreapta, este indicat în limba slavonă, cu litere de argint, titlul compoziției: Blagoveștenie (= Buna Vestire). Fiecărui personaj i se indică numele în dreptul capului, iar pe latura de jos a chenarului este brodată pisania de la Ștefan cel Mare, cu litere de aur, în limba slavonă. Pe celelalte laturi ale chenarului se desfășoară un vrej de aur șerpuitor cu semipalmete. Atmosfera cromatică generală este dominată de aurul veșmintelor, de brâurile argintii ale zidurilor și de câteva pete mari, geometrice, de roșu.

Inscripții: în chenarul de la registrul inferior, pe fond de mătase albastră, este brodată, cu fir subțire de aur, pisania slavonă: „Această dveră a făcut-o Io Ștefan voievod, fiul lui Bogdan voievod, în Mănăstirea de la Putna, iunie 13”.

Observații. Întrucât lipsește, din pisanie, anul executării piesei, datarea acesteia este controversată. Dimitrie Dan crede ca a fost făcută în 1485; Virgil Vătătășianu o datează în 1486; Gheorghe Moisescu înclină spre același an; Maria Ana Musicescu o atribuie „ultimului deceniu al sec. XV”; Petre S. Năsturel oferă „O ipoteză logică” pentru anul 1483, argumentând-o suficient de plauzibil. Tot el semnalează, la Mănăstirea Iviron de la Muntele Athos, un „văl cu chipul Bunei Vestiri (...), înrudit ca tip iconografic cu cel de la Putna” (vezi Date noi, I, „Romanoslavica” III, (1958).

Sus