RO
EN

Botezul Domnului

1585

Pictură în tempera pe lemn. Ferecătură în argint aurit.

Dimensiuni: 48 X 36 cm. (inclusiv rama).

Proveniență: făcută și donată mănăstirii de către arhimandritul Dosotei al Putnei și de ucenicul său ierodiaconul Anasie.

Istoric: a figurat în Exposition de L'Art Roumain ancien et 'moderne Au Musee du Jeu de Paumer Paris, 25 Mai - I-er Aout, (cat. 18). De aici expoziția a fost itinerată, într-o formă mai restrînsă, la Geneva, unde a fost deschisă în ziua de 18 septembrie 1925, la Muzeul Rath.

Văzut din profil trei sferturi, figură întreagă, Iisus este zugrăvit în mijlocul apei Iordanului, ale cărei unde sunt sugerate prin succesiuni de linii șerpuitoare, dar fără transparențe și răsfrângeri. Plasat în stânga, pe mal, înfășurat într-o amplă „melotă” albastră, Sfântul Ioan oficiază Botezul, atingând creștetul Mântuitorului cu mâna dreaptă. De pe malul celălalt, asistă la ceremonie trei îngeri drapați în tunici albastre și mantii roșii, iar din văzduh coboară asupra tuturor Sfântul Duh în chip de porumbel.

Un arbore, în spatele lui Ioan Botezătorul, și numeroase tufe de trifoi, aplecate peste apa legendarului râu, de-a lungul ambelor maluri, sugerează cadrul natural în care se desfășoară scena, iar o inscripție slavonă, ciocănită pe două plăcuțe de argint aurit, montate la dreapta și la stânga Sfântului Duh, indica denumirea acesteia: „Dumnczeeasca arătare a Domnului Dumnezeu”. Rama icoanei este acoperită în argint aurit, decorat cu stilizări vegetale, realizate, de asemenea, prin ciocănire.

Inscriptii și însemnări - pe latura de jos a ramei, inscripție slavonă, înscrisă pe două rânduri paralele, în tehnica au repousse: „Această icoană au făcut-o și au ferecat-o arhimandritul Dosotei de la Putna și ucenicul său ierodiaconul Anasie, în anul 7093 (= 1585), luna august”.

Observații: în legătură cu ierodiaconul Anasie, menționat în inscripția acestei icoane, Iorga a emis ipoteza, foarte ispititoare, că Anasie, nefiind un nume, „trebuie să fie tot Anastasie”, dar, evident, nu episcopul Anastasie, donatorul icoanei precedente, „fiindcă acesta nu mai trăia” în 1585, ci ierodiaconul Anastasie, care „s-ar putea să fie chiar Crimca (...) dacă ținem seama de elementele biografiei lui”. (Cf. N. Iorga, Icoana românească). Se știe, într-adevăr, că marele cărturar și miniaturist Anastasie Crimca a fost în tinerețe călugăr la Putna, unde își avea, de fapt, metania, și că prin 1585 se mai afla la această mănăstire, de unde, în 1588, îl va recruta Petru Șchiopul ca egumen al Mănăstirii Galata, ctitoria sa de lângă Iași. (Așadar, ipoteza lui Iorga, pare a fi nu numai ispititoare, ci și foarte plauzibilă).

Sus